Artistul face parte de 31 de ani din Ansamblul „Ciprian Porumbescu“. Cântatul este o tradiţie de familie.Artistul se trage dintr-o familie de „ţambalişti“. Tatăl le-a insuflat copiiilor dragostea pentru instrumentele muzicale. Atât el, cât şi fratele lui, au învăţat de la bătrân secretele meseriei care s-a transformat în timp în pasiune. Costel Burcea are 58 de ani şi cântă la ţambal din clasa a VII-a.

După clasele gimnaziale, el a fost adus de tatăl său din Alexandria, unde s-a născut, în Moldova, unde a rămas pentru totdeauna. Mai întâi a locuit la Botoşani. Aici a făcut numai două clase de liceu şi, chiar dacă nu şi-a terminat studiile, nu-i pare rău.

Mai importanţi sunt banii

„Pe vremea aceea conta să câştigi bani şi mi-am dat seama că pot să o fac şi fără prea multă carte. Am început să cânt într-o cramă, se chema «Vânătorul», împreună cu nişte lăutari. Eram eu cu ţambalul, unul cu acordeonul şi unul cu contrabasul. Era prin anii ’68 - ’69“, îşi aduce aminte Costel Burcea. A ajuns la Suceava datorită tatălui său, care cânta la acea vreme la Ansamblul „Ciprian Porumbescu“. Bănuind că fiul are calităţi artistice, tatăl l-a luat cu el la repetiţii la ansamblu şi aici a rămas. De atunci, din 1970, Costel Burcea a continuat să încânte lumea cu muzica instrumentală, atât la televizor, cât şi la petreceri. „Este o viaţă de om de atunci, păcat că nu am reuşit să le insuflu şi copiilor mei aceeaşi pasiune. Am încercat cu doi dintre ei, dar nu s-a prins. Ei au alte domenii, au făcut Ştiinţe Economice şi au afacerile lor“, a adăugat Costel.

A cântat în fanfara unităţii

Îşi aminteşte cu drag de tinereţe, mai ales de perioada armatei, când a cântat la mai toate serbările de la Casa Armatei. „Aveam acolo colegi talentaţi, care ştiau să cânte la diferite instrumente. Era frumos. În armată am intrat în ’72, în luna februarie,