La scurt timp după anunţarea atentatului din gara Atocha, mama şi fratele Liviei Bogdan au pornit să o caute. Nimeni nu ştia să le spună dacă într-adevăr a murit sau era rănită în vreun spital.
La un moment dat au primit un telefon de la consulul român care i-a chemat, le-a arătat actele de identitate ale fetei şi i-au lăsat să o vadă.
"Părea că nu are nimic. Avea doar câteva zgârieturi pe mână şi era roşie pe abdomen. Am dus-o la o capelă şi, după şase zile, am adus-o acasă, la Râmnicu Sărat, unde am înmormântat-o după alte trei zile", îşi aminteşte Elena cu lacrimi în ochi.
Tragedia le-a schimbat vieţile
Înainte ca Livia să moară, familia Bogdan era foarte unită. Între surorile gemene, fratele lor şi părinţi era o relaţie specială. După aceea însă s-au distanţat, pentru că fiecare suferea în el şi nimeni nu mai avea curajul să vorbească despre tragedia care i-a marcat pe viaţă.
Au continuat să muncească în Spania o vreme, după care, rând pe rând, s-au întors acasă, la Râmnicu Sărat.
Aici Elena a deschis un coafor în amintirea surorii ei gemene. Se numeşte MadLiv iar imaginea Liviei te urmăreşte de pretutindeni: de la intrare, unde are fotografia pe reclamă, şi până în coafor, unde tabloul fetei are un loc bine stabilit.
11 martie 2004 a fost o zi neagră pentru istoria recentă a Spaniei şi a Europei. 191 de oameni, dintre care 16 români, au fost ucişi şi peste 1.700 răniţi într-un multiplu atentat cu bombă care a avut loc în patru gări din suburbiile Madridului.
Atacul, pus de guvernul conservator de atunci pe seama grupării separatiste basce ETA, s-a dovedit în cele din urmă a fi opera extremiştilor islamişti inspiraţi de Al-Qaeda.
