Analizând istoria mai multor invenţii, se poate spune că oamenii caută soluţii la problemele de care se lovesc la un moment dat. În cele mai multe cazuri, aceste probleme îşi au rădăcinile în activitatea profesională. Un cercetător formulează o soluţie care trebuie verificată cu instrumentele existente, iar dacă nu există, trebuie să le creeze, să le inventeze. O să dau exemplul unui inginer român, din a doua jumătate a secolului XIX, care a inventat câteva dispozitive pentru a-şi finaliza teza de doctorat. Spre onoarea sa, aceste dispozitive au fost folosite şi de alţi cercetători contemporani cu el, reuşind astfel să deschidă noi porţi ale cunoaşterii. Numele acestui inventator este Dragomir Hurmuzescu, considerat părintele emisiunilor radiofonice din România.

De ce inventează oamenii?

Dragomir Hurmuzescu s-a născut pe 13 martie 1865, în Bucureşti, într-o casă de pe strada Dorobanţi, ca fiul cel mare al lui Martin Hurmuzescu, funcţionar modest de poştă, şi al Profirei, casnică.

A urmat gimnaziul „Matei Basarab“ şi apoi Liceul „Sf. Sava“, ca bursier. Din 1885 devine bursier al Şcolii Normale Superioare, care forma viitorii profesori pentru învăţământul secundar, la secţia ştiinţe fizice. Din 1887 a beneficiat de o bursă de studii la Universitatea Sorbona din Paris, unde şi-a desăvârşit studiile teoretice şi le-a completat cu altele de ştiinţă experimentală şi aplicată. În 1890, după ce obţine licenţa în ştiinţe fizice, ca şef de promoţie, este admis să lucreze în laboratorul de cercetări al profesorului Lippman. Din această perioadă datează importantele sale descoperiri practice, de folosinţă imediată: dielectrina - „un izolant alcătuit dintr-un amestec de sulf şi parafină“, dinamul de tensiune înaltă - 3.000 V şi electroscopul care îi poartă acum numele, electroscopul Hurmuzescu, cu ecran electrostatic. Cu acest electroscop, în 1899, Pi