Ştefan Iordache n-a vrut să filmăm emisiunea de la Antena 1 decât în fundul curţii lui din comuna Gruiu de pe malul Snagovului, acolo unde, în prispa unei case ţărăneşti, se afla cuptorul de pământ şi lada de zestre veche de 150 de ani, întregind atmosfera lui de suflet românesc.

Făceam interviu televizat, aşezaţi pe scăunele mici, cu trei picioare, la o măsuţă oltenească pitică, vorbind despre arta unuia din piscurile teatrului şi filmului românesc, pe nume Ştefan Iordache. Şi a venit lângă noi Mihaela Tonitza Iordache. A adus cafele, în ceşti de lut, şi ne-a întrebat dacă vrem, la cuptorul de lut, să prepare o mămăligă terci cu brânză ţărănească. Îl învăluia pe Ştefan cu o privire adunând în ea toate frumuseţile de suflet ale unei femei dăruite şi deştepte. Îl alinta în orice clipă pe Ştefan: "Îţi aduc motanul negru să-l ţii în poală, că ştiu cât de bine te simţi când toarce la mângâierile tale." Şi i-a adus, pentru a avea inspiraţie la interviu, pisoiul cu cap rotund şi paşi moi.

După ce a plecat Mihaela de lângă noi, Ştefan a surâs. "Am moştenit dragostea pentru pisici de la taică-miu. Cât de ciudată e viaţa! Mor de bucurie când am pisoii lângă mine, dar mă sperii când, ducându-mă la premiera unei piese, mă intersectez în drum cu o pisică neagră sau cu un popă. De altfel, îmi vine şi să râd de superstiţiile mele, că mă duc la teatru pe acelaşi trotuar pe care am mers la premiere de succes."

Superbă iubire a fost între Mihaela şi Ştefan. Mihaela i-a fost nu numai nevastă, dar şi muză pentru toate succesele lui, i-a fost şi mamă, şi soră, înţelegându-l şi sprijinindu-l în ciudata şi frământata stare care îl ridica pe Ştefan Iordache la marile creaţii actoriceşti. Şi uriaşul actor avea zbuciume, cu sinuozităţi, când se întoarcea seara de la teatru, străduindu-se să se scuture de rolul jucat pe scenă, redevenind Ştefan Iordache. @