- Istoric - nr. 502 / 13 Martie, 2010 Stolnicul Petrea, numit dupa inscaunare Alexandru Lapusneanu, a cautat inca de la inceputul domniei liniste si buna intelegere cu supusii. Dupa un vechi si rau obicei insa, unii boieri, doritori de schimbari dese in domnie, favorabile propriilor interese, au inceput sa urzeasca comploturi impotriva lui. Prilejul de a-l trada s-a ivit in 1561, la Verbia, cand, in lupta cu pretendentul la tron Iacob Heraclid Despotul, boierii l-au lasat singur. A fost invins si alungat din tara. Revenit in a doua domnie, Alexandru Voda ,,a adunat deci pe cei ce uneltisera mai inainte cu viclenie o sfasiere, mai ales pe boierii care se lepadasera si pe toti i-a dat mortii vrednice de mila" (Grigore Ureche). Pedepsirea tradatorilor a fost o masura impusa de necesitatea intaririi puterii domnesti, masura pe care, la timpul lor si din acelasi motiv, au luat-o si Mircea cel Batran, si Stefan cel Mare, si Mihai Viteazul, si Constantin Brancoveanu. In ceea ce priveste politica externa, Alexandru Lapusneanu s-a aratat abil si prudent. Cu puternicul stat polonez a mentinut in continuare relatii de buna vecinatate si intrajutorare. Nereusind sa organizeze o coalitie antiotomana, care sa duca la eliberarea Moldovei de sub suveranitatea Inaltei Porti, domnitorul a fost nevoit sa adopte o politica atenta fata de turci. In anul 1556 a intervenit de partea familiei Zapolya in luptele ce se purtau atunci in Transilvania. Cu acest prilej a izbutit sa reia fostele posesiuni ale Moldovei lui Petru Rares: Ciceul si Cetatea de Balta. In timpul lui, capitala Moldovei s-a mutat de la Suceava la Iasi. Epoca lui Alexandru Lapusneanu se contureaza in istorie, ca o epoca favorabila dezvoltarii artei si arhitecturii. Domnitorul a inaltat manastirea Slatina si Pangaratii. A rezidit Bistrita Musatinilor, a facut imbunatatiri la Putna, la Biserica Bogdana din Radauti, a ridic