Zeci de formaţii folclorice din Bacău, Botoşani, Iaşi, Suceava şi Vaslui se întrec în acest sfârşit de săptămână şi încearcă să ducă mai departe şi povestea buciumului.

Prima ediţie a Festivalului „Cântă bucium pe Ceahlău“, la care participă peste o mie de elevi din judeţele Moldovei, a început de astăzi şi se va încheia duminică seară. Evenimentul îşi propune să menţină o tradiţie care se păstrează încă în judeţul Neamţ, mai ales în zonele unde creşterea oilor ocupă în continuare un loc important în viaţa comunităţilor. Despre aceste tradiţii povestesc buciumaşii cu tradiţie.

„Ne place să îl auzim“

La stânile de pe Valea Moldovei buciumul sună încă, mai ales în liniştea serilor, după cum ne spun fraţii gemeni Ioan şi Claudiu Luchian, membrii ai Ansamblului folcloric „Florile Ceahlăului“ din Piatra Neamţ.

„Am început să cântăm la bucium de prin şcoala generală. Eram la o stână, pe Valea Moldovei, la Drăgăneşti. A fost mai întâi o curiozitate şi o joacă de copil, dar acum buciumul face parte din viaţa noastră“, povesteşte Claudiu Luchian. Potrivit acestuia, buciumul tradiţional se face din două bucăţi de lemn de brad, scobite cu o tehnică specială şi acoperite cu scoarţă de cireş sau mesteacăn. Forma lui e de trunchi de con, cu capătul întors în sus şi cu un orificiu simplu pentru suflat. „Ne place să îl auzim mai ales în serile liniştite de vară“, mai spune Luchian.

La Taşca, tradiţia cântatului din bucium este moştenită de Nicu Daniel Grosu de la bunici şi străbunici. „Cânt la bucium de când mă ştiu. E o moştenire de la bunicii Babătă şi străbunicii Todirel, oieri care îşi făceau în fiecare vară stână pe munţii din jur“, a povestit Nicu Daniel Grosu. Deşi nu este crescător de oi la fel că înaintaşii lui, Grosu cântă din bucium atât la serbări, cât şi la ritualuri rămase din bătrâni. „Anul trecut, când a murit bătrânul b