VINDECAREA PRIN CREDINTA
Tot mai des, sursele mass-media vorbesc despre tristete si despre efectele ei devastatoare, despre cresterea alarmanta a numarului cazurilor de depresie, descurajare, deznadejde si sinucidere.
Tristetea - aflam si din izvoarele medicale - poate afecta pe oricine, in orice parte a globului ar trai, oricarui sex, rase sau stari sociale i-ar apartine, indiferent de varsta si educatie.
Listele "clasice" cu "depresivi celebri" cuprind numeroase nume: presedinti, precum Abraham Lincoln, Theodore Roosevelt sau Richard Nixon; oameni de stat, cum au fost Winston Churchill sau Diana Spencer - "Lady Di".
De asemenea, numarul scriitorilor afectati de ea este larg: Johann Goethe, Mark Twain, Honor de Balzac, Lev Tolstoi, Hans Christian Andersen, Charles Dickens, Ernest Hemingway, ca, de altfel, al pictorilor si muzicienilor: Vincent Van Gogh, Claude Monet, George Frederick Handel, Robert Schumann, Gustav Mahler, Hector Berlioz, Ludwig van Beethoven.
Paradoxal este faptul ca, daca unii dintre ei au inspirat pesimism, revolta si anarhie, multi dintre cei mentionati au lasat posteritatii pagini de un optimism debordant, opere sau compozitii iradiind bucurie si speranta. Este paradigmatica relatarea in care la un medic se infatiseaza un om abatut, marturisindu-i cu lux de amanunte toate framantarile sale interioare, nelinistile sale existentiale, cauze ale unei tristeti apasatoare. Intelegandu-i suferinta launtrica, medicul ii recomanda, ca un mijloc de lupta impotriva starii ce il cuprinsese, comediile lui Molire, la care bolnavul ii raspunde: "Doctore, eu sunt Molire!". Uneori, tristetea se poate ascunde in spatele celui mai larg zambet si in dosul unei aparente jovialitati debordante, molipsitoare. Multe persoane "afiseaza" o falsa buna dispozitie, pentru ca in spatele acesteia sa fie ascunse drame sau tragedii personale ori
