Parintele Calistrat Acum aproape doua mii de ani, Sfantul Apostol Pavel scria: "Iar mie, sa nu-mi fie a ma lauda, decat numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este rastignita pentru mine, si eu pentru lume!" (Galateni 6.14); deci "Caci cuvantul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu" (Icorinteni 1.18). In "Vechiul Testament" ni se relateaza ca toiagul lui Moise a despicat Marea Rosie lovind în semnul Crucii si înecand carele lui Faraon si oastea egipteana. Crucea a fost preînchipuita prin pomul vietii din mijlocul raiului. Crucea este catargul corabiei bisericesti pe marea acestei vieti. De aceea Crucea traseaza un adevarat itinerariu duhovnicesc în viata crestinului de la cristelnita pana la mormant. Inca de la cufundarea în apa Sfintita la Slujba Botezului, aceasta se însemneaza de catre preot în chipul Crucii, rostind cuvintele: "sa se zdrobeasca sub semnul chipului Crucii Tale toate puterile cele potrivnice!" pentru "ca sa nu se ascunda în acesta ce se boteaza vreun duh viclean" (din "Molitfelnic"). Apoi, la Slujba Inmormantarii, la capataiul mormantului se aseaza Sfanta Cruce de catre preot rostind cuvintele: "Se pecetluieste mormantul acesta pana la a doua venire a Domnului Dumnezeului Mantuitorului nostru Iisus Hristos cu semnul Sfintei Cruci în Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh!", adica în semnul crucii în numele Sfintei Treimi. Iarasi, Crucea sta pe pieptul credinciosului, pe turla bisericilor, în raspantii la Troite precum si oriunde altundeva doreste crestinul sa o aseze. Chiar si în etnografie si folclor gasim rolul crucii materiale cu putere spiritualizata. Odata sfintita, Crucea devine arma de temut împotriva diavolului: "Doamne, arma asupra diavolului Crucea Ta ai dat-o noua!" (Slujba "Sfantului Maslu"). Sensul spiritual al Crucii trece, cu teme