In ultima vreme, mass-media internationala a facut valva cu zvonul ca sfarsitul nostru e aproape. Se prevesteste ca vom muri cu totii, pe data de 21 decembrie 2012, ziua in care se incheie calendarul maias.
Scornitorii si raspandacii acestor stiri vor sa credem ca, inainte de descoperirea Americii, maiasii au prorocit sfarsitul unei lumi de care n-auzisera, desi n-au fost in stare sa prezica stingerea civilizatiei lor.
Istoria prorocirilor apocalipsei e plina de absurditati similare. Faimoase sunt profetiile lui Nostradamus, care au fost infirmate de mai multe ori. Biblia n-a scapat nici ea de invazia prezicerilor, desi teologii de azi stiu ca nu pot baza asemenea calcule pe Cartea Sfanta. Faptul ca Biblia pune sfarsitul lumii la aproximativ 6 mii de ani dupa creatie nu poate fi luat ad litteram. Dar pana la intelegerea acestui detaliu a fost un drum lung.
Prorociri infirmate
In perioada crestina timpurie, datele apocalipsei erau aproximative. Prima prorocire afirma ca sfarsitul lumii va avea loc in jurul anului 30 e.n. Profetul anonim s-a bazat pe Evanghelia dupa Matei (16:28 si 24:34), conform careia generatia lui Cristos urma sa fie martora la sosirea Fiului Omului. Alta profetie care interpreta Biblia ad litteram s-a referit la Epistolele lui Pavel, punand sfarsitul lumii in jurul anului 60. Prorociri aproximative au fost date si pentru secolele I si al II-lea.
Prima data exacta, anul 365, a fost propusa de episcopul Hilary din Poitier, al carui discipol, Sf. Martin din Tour, a amanat evenimentul cu cateva decenii. Cea mai faimoasa prorocire din aceasta perioada a apartinut insa lui Iuliu Africanul, dupa parerea caruia lumea urma sa se sfarseasca in anul 500. Mai multe profetii marginale au avut loc in urmatoarele secole, culminand cu cea pentru luna mai a anului 1000, conform careia, imparatul Carol cel Mare urma sa s
