Cererea de arestare a senatorului Cătălin Voicu, formulată de DNA şi expediată miercuri de ministrul justiţiei, Cătălin Predoiu, către preşedintele Senatului, Mircea Geoană, a aterizat direct în seiful său, sub lacăt. Geoană a încuiat repejor referatul DNA, care însoţeşte cererea de arestare, fără să explice de ce documentul n-ar fi public. A părut chiar panicat că documentul a venit de la Ministerul Justiţiei nesigilat, aşa că l-a încredinţat „spre bună păstrare, în condiţii de securitate şi secretizare“.

Or, CSM stabilise, într-o situaţie similară, că referatele procurorilor nu au caracter secret. Geoană s-a repezit apoi să declare că senatorul Voicu nu reprezintă un pericol public. De unde ştie? De ce s-a antepronunţat în acest caz? Se teme de ceva? Ce-l determină să-l apere cu atâta zel pe Cătălin Voicu?

Dacă s-a întâlnit cu senatorul PSD miercuri seară la restaurantul Perla nici nu mai contează. Însă, bâlbâiala sa - ba a fost, ba n-a fost la restaurant - e relevantă şi indică faptul că ascunde sau se teme de ceva în acest greu şi ramificat caz de corupţie.

De ce referatul prin care procurorii DNA solicită

arestarea senatorului PSD, Cătălin Voicu, n-ar fi public, la fel cum a devenit referatul prin care procurorii cereau, în iunie 2008, trimiterea lui Adrian Năstase în judecată, într-unul din dosare? Atunci, Camera Deputaţilor a publicat referatul pe site-ul instituţiei, astfel că mare parte din probatoriu (interceptări, declaraţii de martori, alte probe) a putut fi consultată de către parlamentari, presă, de oricine.

„Comunicarea pe site a referatului prin care s-a solicitat, motivat, avizul de începere a urmăririi penale nu reprezintă un act în sensul celor care nu pot fi publice, cu privire la care trebuie să se păstreze confidenţialitatea, cum sunt celelalte acte care există în dosarul de urmărire penală“, declara, pe 21 iunie 2