- Diverse - nr. 502 / 13 Martie, 2010 De ani buni, in Romania s-a actionat invers, fata de celelalte tari membre ale UE. Mai intai, guvernele (mai ales Boc I si II) s-au marginit la estimari de somaj, nu si la combaterea lui. Apoi au inasprit fiscalitatea, in loc s-o relaxeze, precum in tarile UE; au crescut contributiile sociale intr-un moment in care business-ul scade natural, ceea ce a grabit disparitia afacerilor si a locurilor de munca din sectorul privat. Dar, la fel de grava, a fost si graba cu care, in mod iresponsabil, fabricile au fost demolate, iar pe terenurile lor s-au construit blocuri in care fie nu locuieste nimeni, fie stau persoane care tremura la gandul ca vor intra in somaj. Daca la acestea mai adaugam povara fiscala din ce in ce mai mare pusa pe spatele companiilor private, numarul din ce in ce mai mare al angajatilor din sectorul de stat (platiti cu salarii din ce in ce mai mari); inmultirea reglementarilor care genereaza restrictii pentru mobilitatea fortei de munca si costuri parafiscale, intelegem de ce somajul in Romania a atins cote incredibile. Conform ministrului Muncii, Mihai Seitan, rata somajului poate creste la 10%, ceea ce ar insemna un milion de oameni fara loc de munca. Asta ar insemna o rata a somajului de aproape 9%. Adica, una similara celei din vremea in care nu plecasera 2,5 milioane de romani sa lucreze in strainatate. Gheorghe Giurgiu - Diverse - nr. 502 / 13 Martie, 2010 De ani buni, in Romania s-a actionat invers, fata de celelalte tari membre ale UE. Mai intai, guvernele (mai ales Boc I si II) s-au marginit la estimari de somaj, nu si la combaterea lui. Apoi au inasprit fiscalitatea, in loc s-o relaxeze, precum in tarile UE; au crescut contributiile sociale intr-un moment in care business-ul scade natural, ceea ce a grabit disparitia afacerilor si a locurilor de munca din sectorul privat. Dar, la fel de grava, a fost s