Dumitru Popa, machiat strident, dansează pe aleile din centrul Madridului.Pentru că rudele nu au mai venit să-l ia de la autogară, compatriotul a dormit patru zile pe bănci şi a cerşit bani pentru mâncare.

Dumitru Popa (48 de ani), originar din Timişoara, a lucrat câţiva ani la un teatru din oraşul natal. În luna noiembrie 2009, şi-a rugat un văr stabilit la Madrid să-i găsească ceva de lucru, deoarece rămăsese fără slujbă de mai bine de un an.

„Aveam o grămadă de datorii şi eram disperat. L-am rugat pe vărul meu să mă ajute şi, după o săptămână, m-a sunat şi mi-a spus să vin în Spania, pentru că mi-a găsit un post de şofer. Am împrumutat 150 de euro pentru bilet şi în decembrie am plecat la Madrid", îşi aminteşte Dumitru Popa. Vărul îi spusese că îl va găzdui în casa lui. „Mi-a zis că salariul este de 1.100 de euro pe lună. După calculele mele, în vreo şase luni mi-aş fi plătit datoriile", spune bărbatul.

Părăsit în autogară

Din păcate, planul de acasă nu s-a potrivit cu cel din târg. Când a ajuns în staţia de autocare Mendez Alvaro din capitala Spaniei, acolo nu-l aştepta nimeni. A stat câteva ore pe peron, după care l-a sunat pe vărul lui, pentru a afla de ce întârzie. „Nu mi-a răspuns la telefon. Patru zile l-am tot sunat, dar nu am reuşit să dau de el", afirmă Dumitru.

Românul a dormit pe bănci şi a cerşit bani pentru mâncare. „La autogară era plin de români. M-am bucurat când am cunoscut compatrioţi, parcă îl întâlnisem pe Dumnezeu. Spre surprinderea şi dezamăgirea mea, niciunul nu m-a ajutat. Nici nu mai vreau să aud de români", spune ferm Dumitru.

Cineva i-a spus că îşi poate găsi un serviciu cu ajutorul anunţurilor de pe străzi. Astfel, Dumitru a ajuns în Plaza Mayor din centrul Madridului, zona în care sunt cei mai mulţi mimi, cântăreţi şi artişti, care îi încântă pe trecători în schimbul câtorva mon