Este explicabil de ce Fidel Castro a fascinat de-a lungul deceniilor personalităţile de stânga.
Deşi având titlul „Cuba şi globalizarea neoliberală", un capitol al interviului de carte al lui Ignacio Ramonet, „Fidel Castro: Biografie pe două voci", e, de fapt, dedicat meditaţiilor interlocutorului asupra lumii de azi. Surprind, înainte de toate, semnalele de alarmă dramatice lansate de Fidel Castro în legătură cu soarta omenirii, efectul de seră, epuizarea resurselor, consumismul. Profeţiile sale, deşi de Casandra, se adună într-una singură: cea privind destinul omenirii.
„Acesta este lucrul pe care îl cunoaştem din istorie, o istorie extrem de scurtă: supravieţuirea speciilor nu este câtuşi de puţin sigură. Iar specia noastră este destul de nouă, nu are, poate, nici măcar un milion de ani, luând în considerare diferitele etape de evoluţie. Acest om actual, cu ale sale capacităţi intelectuale, ar putea avea o vârstă de aproximativ o sută de mii de ani. Se cunoaşte faptul că evoluţia vieţii a fost împiedicată de un meteorit - este o doctrină acceptată de toată lumea - care a căzut în istmul Tehuantepec. Se spune că acea catastrofă a fost echivalentă cu o enormă explozie nucleară, care a acoperit de praf şi umbră atmosfera planetei timp de mai multe săptămîni. Au fost ucise nu se ştie câte specii de dinozauri şi alte forme asemănătoare de viaţă, în timp ce altele au evoluat. Dar omul nu exista încă. Astăzi există un alt pericol pentru lumea industrializată: o populaţie care însumează deja mai mult de şase miliarde şi jumătate de locuitori, care creşte cu aproape 100 de milioane pe an sau cel puţin 80... Am pe aici trei ceasuri care indică, într-un mod aproximativ, creşterea zilnică a populaţiei. Noroc că statul chinez face eforturi istorice pentru a-şi limita creşterea demografică; în caz contrar, am fi fost deja şase miliarde şi 700 de milioane de loc