Of, of ! Nu mai pot cu fata asta, ma exaspereaza, asa ca am ajuns sa scriu si despre ea.
In zona in care stau eu, nu prea sunt magazine. Adica sunt, dar ca sa ajung la ele (la cele mari) trebe’ sa ma sui in masina si sa ma arunc peste un cos, sa trec pe langa o casa de marcat, poveste lunga.
Asa ca, daca mi se termina laptele sau iaurtul, ma duc (pe jos) pana la singura oferta la care ajung perpedes.
In aceasta incinta activeaza o fata. O fata satena, cu ochi caprui pe care o cheama Georgeta (a auzit pe cineva strigand-o, am retinut pentru ca am o memorie buna, uit rar detalii).
Domnisoara Georgeta e toata numai un castravete acru, un gogosar in otet, un otet in sine de fapt. (Are si mustata, incredibil, fata asta are si mustata; m-am uitat intr-un rand atenta la mustata ei si am izbucnit in ras, m-a intrebat de ce rad dar jur, jur ca n-am avut inima sa-i spun ca rad de mustata ei!)
Oricat am incercat, nu am reusit in luni de zile sa creez nici o punte de comunicare cu domnisoara Georgeta, zisa si Limeta (rad cu prietena mea Luminita, asa ca am poreclit-o Georgeta: Limeta, de la “lime”).
Iata o mostra de dialog .
(eu) Mami, dar de ce esti suparata? Pot sa te ajut cu ceva?
(ea) Ihi. Da’ de ce mi spui mereu ca sunt suparata?
(eu) Pai as vrea sa te vad razand, vrei sa-ti spun o gluma, sa ma transform intr-un pitic?
(ea) Da’ ce motiv am sa rad pe saracia asta?
Ma jur, cand aud limeta asta ca-mi baga textul cu saracia, imi vine sa-mi smulg parul din cap. Ma lasa fara replica, dupa cum fara replica ma lasa faptul ca, dupa mai bine de jumatate de an, ea tot nu stie ce lapte cu 0,1 % grasime beau eu, cand eu stiu si ce pulover purta in decembrie (unul maro cu pasari albe, asa arata).
Georgeta nu e binedispusa niciodata. La orice ora din zi si din noapte ea tipa la cineva “din spate” (am aflat intr-un tarz
