Cei mai mici copii de la Gradinita nr. 6 se afla in grupa cu predare in limba maghiara, Bobita – zana cea buna dintr-o poezie, dupa cum imi explica educatoarele, Ugron Katalin si Kis Klara. Dupa ce ma observa din coada ochiului, cei mai curajosi dintre ei vin langa mine ca sa povestim despre viata la gradinita. Primul care sparge gheata se numeste Vikram, un omulet pe jumatate indian, care isi arata pe trei degete cati ani are. Recunoaste ca inca nu poate vorbi cu tatal lui, dar ia lectii de engleza de la mama. Apoi imi spune ca va lucra “cu laptopul mamii cand voi fi mare ca tata.” Prietenos, cu ochii mari negri ca doua cirese amare, Vikram este prietenul cel mai bun al multora din grupa. Beni, un copil de cinci ani, mai vorbaret din fire trece in revista lucrurile bune si rele din viata de “gradinar”. Ii plac educatoarele, ii plac desenul, muzica, dar nu-i place somnul de dupa masa. “Inchide-ti ochii” spune pe o voce schimbata, imitand educatoarea care ii surprinde cand se uita unul la altul cu un ochi, prefecandu-se ca dorm sub patura. Beni, Vikram si Edit, cei trei carora nu le place somnul! Apoi Nori si Beni, care seamana de parca ar fi frati, dar se inteleg cu atat mai bine, inconjurati de “camarazi” cum spun ei, imi povestesc de jucarii, poezii, cantece si desene care fac viata frumoasa la gradinita.

Despre punctele rosii care sunt mai multe decat cele negre si despre fetita care nu a plans nici macar o singura data de cand umbla la gradinita. “Aici a fost si surioara mea, Emese, de aceea imi place totul de aici”, spune o fetita si imi arata pe degetute ca are patru ani. Nimrod, Petra, Zete si Zaza sunt multumiti de jucariile de la gradinita, iubesc educatoarele, iar Tamas, declara cu diplomatie ca le iubeste pe amandoua deopotriva! Le place sau nu somnul de dupa-masa, copiii sunt incolonati si merg cu cantec inainte la baie, pentru ca paturile frum