Un telefon pentru tineri - ăsta a fost primul gând care mi-a trecut prin cap atunci când am observat designul mult ieşit din tiparele standard Nokia şi butoanele dedicate ascultării de muzică. Cu acelaşi gând m-am şi despărţit de telefon, după o săptămănă de "teste".
Asta implicând, bineînţeles, şi jucatul obsesiv a celor cinci jocuri standard instalate şi a ascultatului de muzică - cu căşti în public, şi fără căşti, în intimitatea camerei mele. Lucru ce nu mi-a displăcut deloc, deşi sunt convinsă că nu fac parte tocmai din publicul-ţintă al telefonului.
Ecranul de 5,6 cm pare spaţios, iar butoanele dedicate muzicii nu încurcă foarte mult. Un minus destul de mare ar fi că, dacă uiţi să blochezi tastatura, fiind un telefon glisant, cu majoritatea tastelor "ascunse", rişti să te trezeşti cu muzica pornind din neant. Altfel, butoanele sunt extrem de utile, putând porni, închide sau schimba o melodie fără a accesa meniul dedicat.
Cartela de 2GB cu care este prevăzut Nokia X3 este suficientă pentru nevoile imediate ale unui utilizator care nu pune mare preţ pe capacitate. Ea poate stoca un număr mediu de poze, melodii şi înregistrări audio.
Pe lângă cartela microSD Nokia de 2GB, pachetul de vânzare al telefonului conţine şi setul cu cască WH-205, cablu de conectare USB şi încărcătorul.
Lansat la sfârşitul anului trecut, telefonul nu se poate lăuda cu funcţii care să-l diferenţieze major de alte telefoane produse fie de Nokia, fie de concurenţi. Nokia X3 conţine dotările multimedia standard ale unui telefon produs în ultimii doi ani, putându-se lăuda însă cu o cameră foto de 3,2MP şi un zoom digital de 4x. Iar la un preţ de circa 500 de lei, telefonul are oarecum un atu.
Totodată, modelul în cauză este unul dintre cele mai atractive telefoane de acest gen lansat de compania finlandeză recunoscută şi
