Derby-ul fotbalului românesc, cum e cel de miercuri seară, nu s-a jucat vreodată cu atâtea pretendente la titlu.
Oamenii de fotbal avansează ideea că avem un campionat extrem de disputat, echilibrat, spectaculos, încrâncenat; epitetele şi metaforele pot continua la nesfârşit, fiecare după bagajul de cunoştinţe dobândit în copilărie şi, dacă au mai trecut pe la şcoală deşi e greu de crezut, în adolescenţă.
Ce uită mai toţi? Că Liga lui Mitică nu a crescut în valoare, ci toate echipele s-au nivelat în mediocritate. Şi Steaua, şi CFR, şi Dinamo, toate... CFR e departe de valoarea de când câştiga titlul acum doi ani, fiind dominată, pe alocuri copios, de Steaua şi Dinamo în meciurile din Gruia. La fel Steaua lui Gigi Becali: din patru meciuri doar o victorie! Şi aia chinuită, vineri seara, cu Oţelul, când arbitrul a închis ochii la un penalty pentru trupa lui Dorinel Munteanu. Dinamo a „explodat" în startul returului, dar s-a stins cu Ceahlăul şi cu gafa de curtea şcolii a lui Dolha, în timp ce Rapidul încă se caută, nu are o formulă de joc omogenă. Rapidul împarte jocurile bune cu cele slabe, la fel cum roşul şi negru ies la ruletă.
Urziceniul nu mai are, parcă, suflul din vremea lui Dan Petrescu. Gâfâie, la fel ca şi Vasluiul, unde vedeta Wesley cere mărire de salariu, deşi are cei mai mulţi bani din Liga 1. E ca şi cum Cristiano Ronaldo la Real Madrid ar cere la Florentino Perez cam acelaşi lucru. Penibil! Timişoara joacă doar la tv prin Marian Iancu, omul care începe să-l detroneze pe Gigi Becali în apariţiile televizate. Păcat că nu râzi de el, aşa cum o facem cu latifundiarul din Pipera.
Nu putem spune că vreo echipă impresionează, aşa că nu putem dezvălui nici cine ia titlul. Cu siguranţă, una dintre cele şapte şchioape.
