Zilnic la 6, trezirea. Spalat, imbracat, facut repede un senvis. De mancat n-am nici timp, nici chef asa de dimineata. Urcat in masina, condus o jumate de ora in trafic de varf. Din spate ma semnalizeaza unul cu farurile, sa-i fac loc. Trec pe dreapta, desi nici el n-are voie mai mult de 120 kmh pe Schnellstrasse. S-o fi grabind, intarzie la serviciu. Atentie la asta din dreapta! Cred ca inca mai doarme, la volan. Dar nu-i nimic, imediat ajung la serviciu si pun de-o cafea, pana nu vine sefu`. La radio se blableste despre boala deceniului: BURNOUT.
Ia sa dau mai tare si sa aud ce se recomanda: „Cand simti ca ti se descarca acumulatorul, ia o pauza, o recreatie, incarca-ti din nou bateriile”. Incep chiar de acum. Ma relaxez, respir adanc si incep sa silabisesc in gand: RE.CRE.A.TI.E. Ma claxoneaza unul din spate. Apas pe acceleratie, sa-i demonstrez ca n-am atipit la volan.
Am ajuns la lucru: Moin, Moin, adica `neata ! Dau sa pun de cafea, suna la usa. E firma de expeditii, asteapta sa incarce marfa. Fug in sectie sa dau comanda de incarcare. La livrari nu-i nimeni, omul e deja in cursa cu alta marfa, care trebuia trimisa de ieri. Asa-i in firmele mici, francezul asta face si control sumar de calitate, si impacheteaza, si livreaza cu furgoneta firmei. Optimizare de costuri se cheama economia de personal.
Ma milogesc de seful de sectie, sa organizeze incarcarea. Dupa doua-trei nazuri, ca „nu-i treaba lui”, se urneste si mobilizeaza doi oameni la incarcat. Intre timp, soferul firmei de expeditii face gura, ca-l tinem prea mult. In birou suna telefonul, fug si preiau o reclamatie. Suna alt telefon, in biroul de langa. Proiectantul tehnic si asistentul lui vin doar la 8.00. De informatii tehnice habar n-am, zic clientului pe tonul cel mai dulce din lume, sa revina.
Suna si seful: „Vin mai tarziu”. In drum, trebuie sa se abata
