Telenovela dintre România şi Gazprom continuă pe tema South Stream. După ce România a jucat rolul fecioarei neînduplecate care visa doar la Nabucco, acum, când dă semne că s-ar cam lăsa curtată, îi dă Gazpromul peste nas, şi încă destul de urât. România are însă nişte pârghii prin care poate pune proiectele Gazprom din Europa în dificultate.

Iată ce declară Igor Sidorov, un consilier în ambasada Rusiei de la Bucureşti: “România nu a primit oficial nicio invitaţie de a face parte din proiectul South Stream. Cum ar fi putut fi făcută această invitaţie, din moment ce partea tehnică nu a fost realizată încă? Invitaţia va fi determinată de eficienţa economică a proiectului, ce va rezulta din studiul de fezabilitate”. Consilierul continuă: “deocamdată, doar România îşi exprimă interesul de a participa la South Stream. Doar dacă se va dovedi eficient acest proiect, la sfârşitul studiului de fezabilitate, va primi România invitaţia oficială de a se alătura proiectului”.

În primul rând, partea cu nevoia de a încheia studiul de fezabilitate înainte de a invita România în proiect este o scuză ciudată, atunci când toate ţările din jur au primit această invitaţie din partea Rusiei. Şi Turcia, şi Bulgaria şi Croaţia, şi Serbia au fost deja invitate în proiect. Asta în condiţiile în care o rută a South Stream prin Turcia şi Bulgaria, la o primă estimare, ar fi de două ori mai greu de realizat tehnic şi mai scumpă decât cea prin Ucraina şi România.

În al doilea rând, ani de zile România a susţinut doar Nabucco, proiectul concurent South Stream, care ar aduce gaz de la Marea Caspică, reducând dependenţa de gazul rusesc. Bucureştiul a fost, de altfel, poate cel mai înfocat susţinător al acestui proiect european. Reprezentanţii Gazprom îşi exprimau atunci interesul faţă de România, faţă de poziţia sa interesantă la Marea Neagră, ca alternativă la traseul prin Bulgar