Alerg….geanta intr-o mana, haina pe umar. Am luat cheile. Mi-am uitat pachetul cu mancare . Ma intorc. Opresc si filtrul de cafea. Imi suna telefonul. Cat pe ce sa ma impiedic. Reusesc sa ies din lift si alerg la masina. Urc. Gonesc spre job. Sunt pe fuga. Mereu pe fuga. Mereu cu ochii pe ceas.Uneori cred ca daca respiratul n-ar fi “inclus in pachet “ nu am avea timp nici pentru el. Si brusc s-a intamplat ceva. M-am oprit!
Foto: deviantart.com
Am avut senzatia ca timpul s-a oprit si el . Am revazut un prieten, un om senzational. Povestea lui, spusa cu un zambet in coltul gurii, m-a lovit in plex. Cand viata da cu tine de pereti si te simti ca intr-un carusel, atunci te opresti. Cand iti vezi moartea aproape, foarte aproape si simti ca nu mai esti ca ieri, atunci te opresti. Cand realizezi ca boala nu alege dupa ochi frumosi sau nivel salarial, atunci te opresti.
Asa ca aleg sa fac eu primul pas. Macar un minut nu vreau sa ma mai zbat. Si te intreb – tu cel care alergi chiaun prin propria existenta..dupa avere, dragoste, cariera, cu griji responsabilitati si target-uri – cand ai de gand sa te opresti? Ce-ar fi daca ne-am putea scoate din minte macar pentru un minut nebunia care ne curge prin vene. Nevoia patologica de a fi “in priza”. Daca am renunta sa ne luptam din orice si pentru toate nimicurile.
Daca am renunta la orgoliile marunte si la patimile care ne mistuie? De ce simtim nevoia uneori sa gandim all black, sa cautam probleme unde nu exista sau pur si simplu sa facem din tantar armasar? De ce nu vedem paharul pe jumatate plin? Da, stiu viata este atat de grea, cu atat mai mult in zilele astea, incat nu ai cum sa te relaxezi, sa pierzi ritmul. Un minut, atat mi-am cerut mie. Un minut pe zi. Simte doar pentru tine.
Inchide ochii si respira!:)
Emmazeicescu.wordpress.com Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
Al
