La nici 23 de ani, Traian Lupu duce o luptă aprigă şi în afara ringului, trăind cu teama că poate fi dat afară din casa în care a crescut. Pugilistul ieşean este un nume cu greutate în boxul amator din România, deţinând până acum cinci titluri de campion naţional la seniori la categoria 64 de kilograme.
Un titlu naţional la juniori, alte două titluri la tineret, încă o dată campion naţional la cadeţi şi cinci titluri naţionale de seniori, de două ori campion la turneul internaţional „Centura de Aur" şi câştigător de patru ori al Cupei României. Un palmares care vorbeşte de la sine despre valoarea pugilistului născut la Iaşi care face legea în ţară la categoria 64 kilograme.
Puţini ştiu că Traian a ajuns în ringul de box după ce a fost atras iniţial de fotbal. „În 2000, un prieten m-a luat de la antrenamentele de pe gazon şi m-a dus în sala de box. Am prins repede câteva mişcări şi am rămas la «nobila artă». Veneam la antrenamente cu două ore mai repede numai ca să îl văd la lucru pe idolul meu, Ovidiu Bobârnat", îşi aminteşte pugilistul.
Toate performanţele adunate până în prezent de Traian au venit la capătul unor sacrificii teribile. „Cel mai mare adversar pentru un boxer este cântarul. Slăbirea este partea cea mai dificilă a pregătirii. Cine nu trece cântarul nu este sportiv. Mie nu mi s-a întâmplat aşa ceva niciodată în cei nouă ani de când fac box, dar pentru asta am stat uneori şi trei zile fără să beau apă, doar mâncam câteva fructe", explică Traian.
Cu toate acestea, oricâte sacrificii ar face în sala de antrenament, boxerul ieşean pierde încet lupta pentru o viaţă decentă pentru el şi familia lui. Cele două camere şi bucătăria casei părinteşti în care a crescut Traian sunt ocupate acum de 11 oameni. Zi de zi, în aceste încăperi se înghesuie pugilistul cu soţia şi fiica lor de trei ani, mama pugilistului, fratele lui împreună cu soţia ş
