„Fălcosul“ a schimbat „prefixul“ şi a vorbit pentru „Adevărul“ despre reuşitele sale, despre regrete, despre planurile de viitor, dar şi despre eternul derby. „Dinamo e mai puternică, dar Steaua e mai norocoasă“. Andone a avut un weekend perfect. Sâmbătă, echipa sa a învins cu 4-1, continuând cursa spre titlu. Astăzi, tehnicianul împlineşte 50 de ani şi priveşte cu optimism spre viitor.
„Adevărul": Cum vă simţiţi la 50 de ani?
Ioan Andone: Foarte bine! Mă simt tânăr, în formă. Ce să mai, mă simt ca la 20 de ani (râde cu poftă).
Ce dorinţă o să vă puneţi când o să suflaţi în lumânări?
Să fiu sănătos. În rest, am de toate. Sunt un om realizat, nu-mi mai trebuie nimic.
Pe plan profesional...
Aici mai am nişte treburi de rezolvat (râde). Nu am făcut încă tot ce mi-am propus. Pe termen scurt, vreau să câştig titlul cu ŢSKA.
Şi pe termen lung?
Să antrenez în Liga Campionilor, fără discuţie!
Când vă uitaţi înapoi în timp, care e cel mai frumos moment al carierei?
Oho, sunt aşa de multe! Amintirile mele cele mai frumoase sunt legate de Dinamo. E clubul care m-a format. Niciodată nu voi uita asta. Ca jucător, acolo am avut şapte ani la cel mai înalt nivel. Şi ca antrenor tot acolo am reuşit să urc. Altfel, dacă nu mi se dădea şansa să stau pe banca lui Dinamo, rămâneam doar un antrenor bun de Liga I şi mă plimbam de la stânga la dreapta. Dinamo însă mi-a dat şansa să câştig campionate şi cupe, să antrenez în cupele europene, să joc împotriva lui Manchester United şi Everton. Lucrurile astea nu le uit!
Care ar fi cele mai mari dezamăgiri?
Paradoxal, cea mai mare este legată tot de Dinamo! Mă doare şi acum când îmi amintesc că am fost dat afară în 2005, când eram pe primul loc. Dacă atunci rămâneam la echipă, aş fi luat titlul şi aş fi ajuns şi în Liga Campionilor. Un alt moment trist a fost la
