Numele lui Ioan Lazariuc este sinonim cu canotajul. În ciuda finanţării reduse de la bugetul local, antrenorul de la LPS Iaşi produce în continuare tinere talente. Prima experienţă în antrenorat a lui Ioan Lazariuc s-a consumat la volei, imediat după terminarea facultăţii, când a preluat pe junioarele de la Penicilina Iaşi.

În 1978, elevele lui Lazariuc au ocupat locul patru la Campionatele Naţionale de juniori. „Prima voleibalistă din România care a servit din săritură a fost eleva mea Gabi Balaur, în 1981. La momentul respectiv am fost blamat că am introdus acest procedeu, dar timpul mi-a dat dreptate“, povesteşte Ioan Lazariuc.

Polivalenţa tehnicianului s-a văzut şi în perioada 1981-1983, când a făcut parte din echipa de automobilism a clubului Nicolina Iaşi, care a ieşit campioană naţională. O serie de neînţelegeri cu conducerea clubului Penicilina Iaşi au făcut ca Ioan Lazariuc să fie îndepărtat de la prima pasiune, respectiv antrenoratul de volei. „În 1984 mi-am luat a doua specializare, ca antrenor de canotaj pentru că am vrut să demonstrez că pot face performanţă şi în acest sport“, explică tehnicianul.

Succes la volei şi canotaj

Aşa cum singur mărturiseşte, un ajutor important pentru cariera viitorului antrenor reputat de canotaj a venit din partea familiei Valeria şi Constantin Cătescu, de la care a furat meserie. Valoarea dobândită de-a lungul anilor care au urmat îşi spune cuvântul, iar Ioan Lazariuc devine membru în Biroul Executiv al Federaţiei Române de Canotaj, şef al Comisiei de Arbitri din Canotaj şi antrenor al lotului naţional de juniori. Dincolo de aceste funcţii, cea mai importantă distincţie primită de Ioan Lazariuc este cea de antrenor emerit, graţie celor peste 20 de campioane de canotaj pe care le-a dat României.

Anul 1990 marchează însă şi revenirea lui Lazariuc la Penicilina Iaşi, pe car