"Bai, taca, taica-tu e acasa?" obisnuia factorul postal sa intrebe la intrarea in curtea unui destinatar. "Da!" raspundea pustiul. "Ia ziarul asta si da-i-l!" A doua zi tot asa: "E acasa taica-tu?" "Nu" sa zicem ca raspundea copilul. "Atunci tine tu calul ca sa-i duc ziarul mamei tale". De-a lungul vremii, factorii postali au fost nu doar un rau necesar, ci si un nesecat izvor de bancuri. Pe nea Mihai Strunga nici nu l-au interesat glumele care se faceau pe seama lui, fiindca n-avea timp de ele. El avea de dus scrisori, ziare, citatii, facturi unui intreg cartier pentru salariul lui din care isi intretinea familia. Si nu i-a fost usor. Ca nu-i de ici-colo sa hranesti dintr-o simbrie umila de postas noua copii si o nevasta casnica. 44 de ani a trudit pe arterele cartierului Grivita pana cand, de curand, la 63 de ani, a iesit la pensie. "In cartierul asta, cand am intrat eu in serviciu, erau numai case. Noroiul te innebunea, sectorul era mare, casele erau rare, dar trebuia sa fac fata, ca alta slujba mai buna nu mai prindeam eu decat duminica la biserica", spune barbatul. Zeci de kilometri facuti zilnic In anii cat a lucrat, Mihai Strunga a parcurs o distanta cat sa fi inconjurat Pamantul pe la Ecuator de vreo cateva ori. "Cam cati kilometri faceati pe zi?", il intreb. "Daca spun ca uneori faceam si cate 100, nu ma crede nimeni. Dar ganditi-va dumneavoastra: sa pleci de dimineata pe la patru de la Rosiori, ca sa ajungi pana la gara de unde sa iei corespondenta ca apoi sa te intorci in Grivita si s-o distribui nu-i chiar atat de simplu. La oficiu ma cronometra numai dupa lungimea traseului. Dar nimeni nu se gandea cat mai fac eu ca sa ajung pana la etajul patru sau chiar opt. La blocul turn de pe Savenilor nu functiona niciodata liftul", mai relateaza Mihai Strunga. Si nu ii era usor sa parcurga acesti kilometri. Cateodata mergea mai putin, o mai lua pe scurtatura, mai