De vreo câţiva ani nu am televizor şi prin urmare aflu ştirile şi scandalurile doar dacă sunt cu adevărat importante sau dacă sunt de găsit pe net. Aşa că despre scandaloasele afirmaţii ale profesorului universitar doctor şi psiholog criminalist Tudorel B. Butoi Severin am aflat de-abia atunci când am dat peste o petiţie pe Facebook. S-a vorbit despre acest caz şi aici (http://pandoras.realitatea.net/politica-societate/violata-esti-vinovata-981.html), dar aş mai avea ceva de adăugat.

Pe scurt, în concepţia domnului profesor doctor criminalist violul este cumva justificat, atât timp cât victimile sunt piţipoance provocatoare, care, în loc să stea cuminţi acasă şi să se îmbrace decent, aşa cum se cuvine, umblă prin lifturi şi prin parcuri, la ore dintre cele mai dubioase. Şi-au făcut-o cu mâna lor, pare să zică acest domn respectabil, de pe o poziţie dublu privilegiată: profesor universitar specializat în psihologie şi fost şef în cadrul serviciului de criminalistică.

După ce am depăşit, cu greu, furia pe care mi-a declanşat-o această ştire, m-a izbit următoarea idee: declaraţiile acestui domn sunt expresia necenzurată a culturii violului în care trăim. Pare o afirmaţie cel puţin hazardată, dar să luăm în discuţie două exemple celebre. Sunt două mituri, care, în calitatea lor de alegorii cu funcţii modelatoare de comportament, influenţează, cel puţin inconştient, mentalitatea românilor despre viol.

Primul exemplu este unul din miturile fondatoare ale poporului român: Traian şi Dochia. Am învăţat de mici că românii sunt fiii (i)legitimi ai dacilor şi ai romanilor, ceea ce urmărea să ne facă mândri de predecesorii noştri şi să ne responsabilizeze, pe noi, cei abia în formare, în legătură cu viitorul strălucit al patriei. Dar la o analiză nu foarte sofisticată a acestui mit, aflăm că “primul român” este probabil rodul fiicei lui Decebal, fără seamăn