Ca treaba e destul de complicata si nu se poate rezolva fara a pune la treaba inteligenta si priceperea manageriala rezulta si dintr-o analiza binevenita si iscusita in a dibui vulnerabilitatile a Centrului Roman de Politici Europene. Domnul Mihai Panaite, autorul ei, formuleaza fara ezitari ca "o mare parte din fondurile primite de Romania de la UE merg spre agricultura - 38,4%. Trendul actual al dezbaterii (din institutiile europene – n. O.P.) merge, insa, spre scaderea fondurilor agri-cole. Canalizarea majoritatii fondurilor primite catre sectorul agriculturii nu este cel mai fericit lucru pentru Romania: este finantat un domeniu supradimensionat si cu valoare adaugata mica", spune autorul studiului. Mai simplu nici ca se poate! "Cristal!", vorba americanilor.
Ne-am procopsit, asadar. Stam cum nu se poate mai bine. Aproape jumatate din banii pe care ni-i da comunitatea europeana sunt gata sa faca fermele noas-tre si producatorii agrari sa duduie, sa scapere, sa se innoiasca si productia sa-si sporeasca. Sa zicem ca ne-ar conveni acest efort un pic suspect, nu din perspectiva bunelor intentii ale Europei – care imi par reale, de vreme ce se pun atatia bani in joc pe seama tarisoarei pe care o locuim -, ci pentru ca toate celelalte sectoare ale straniu de frumoasei noastre economii capata doar inca o data si jumatate pe atata. Or, vezi bine, industriile, celelalte nebunii, toate impreuna fac, in realitate, pe teren, cum se zice, mult mai mult decat semanatul si treieratul, oile si vacile, porcii si gainile, vinul si tuica noastra cea de toate zilele... Deja, numai din atat, si un anume dezechilibru, un accent inabil pus, o nota falsa ori un contrapunct interogabil se evidentiaza cu pregnanta? Oare va trebui ca in urmatoarea perioada sa recuperam timpul pierdut cu industria-lizarea si alte fleacuri de acelasi tip?
E drept ca in perioada i
