Miniştrii europeni de externe continuă să-şi caute locul în noile instituţii ale UE, create prin Tratatul de la Lisabona, care i-a trimis în plan secund şi i-a dezamăgit pe mulţi dintre ei, relatează AFP.

„Mulţi dintre noi traversează un fel de criză existenţială“, a recunoscut şeful diplomaţiei finlandeze, Alexander Stubb, care i-a convocat în weekend pe unii dintre omologii săi europeni la o reuniune informală în Laponia.

Intrat în vigoare în decembrie anul trecut, Tratatul de la Lisabona acordă mai multă influenţă şefilor de stat şi de guvern din ţările membre UE. Mai mult, europenii au un preşedinte permanent la Bruxelles, Herman Van Rompuy, într-o Europă în care revenirea la o gestionare interguvernamentală a afacerilor, cu preşedintele Nicolas Sarkozy şi cancelarul Angela Merkel la vârf, se face simţită din ce în ce mai mult.

În plus, Tratatul nu mai prevede prezenţa sistematică, alături de şefii de stat, a miniştilor de externe, la summiturile europene pe care le organizează la Bruxelles de mai multe ori pe an.

Şefii diplomaţiilor din UE, care aveau locul şi rolul lor la aceste reuniuni, au acuzat că sunt acum lăsaţi la uşă. Marile decizii în UE se vor lua de acum înainte de cele mai multe ori fără ei. „Mulţi dintre noi suntem puţin dezamăgiţi că nu mai putem participa la aceste conclavuri“, a recunoscut Alexander Stubb. „Trebuie să acceptăm, este noua realitate“, a adăugat el.

Pe de altă parte, Tratatul de la Lisabona a creat funcţia de şef al diplomaţiei UE. Deşi titulara postului de Înalt reprezentant pentru afaceri externe, Catherine Ashton, se confruntă cu un debut dificil, din cauza lipsei sale de experienţă, această inovaţie poate contribui şi mai mult la diluarea influenţei miniştrilor naţionali.

„Rolul miniştrilor de externe se va diminua, va fi mai puţin important decât înainte“, a recunoscut şi şeful diplomaţiei france