Politrucimea invadează totul, nu iartă nimic. Nu poţi deschide televizorul, pe orice post public sau privat fără să dai peste mutrele inepte ale reprezentanţilor săi. Nu poţi răsfoi un ziar fără să păţeşti acelaşi lucru – unele „organe de presă” îşi fac chiar titlu de glorie dîndu-le rubrici şi intervievîndu-i cu o obstinaţie demnă de o cauză mai bună. Dacă sînt prea ocupaţi ori nu-s destui, pe măsura cererii şi a dimensiunilor urieşeşti ale presei băştinaşe, îşi trimit o porta-voce, un jurnalist sau „intelectual cu simbrie” să le ţină locul. Cred că sîntem singura ţară din lume unde poţi găsi demnitari de nivel mediu lingînd fundurile „barosanilor” care i-au pus în funcţii în paginile presei „libere”! Pînă şi „televiziunea poporului” a ajuns frecventată de politruci mai ceva decît un bordel cu fete exotice, care trec grabnic de la masajul thailandez la apucături mai neaoşe. Îi plătim ca să legifereze, guverneze şi administreze bine, iar ei toată ziua la televizor, la radiouri sau „scîrţa-scîrţa pe hîrtie” sau pe nesfîrşitele hectare ale cyberspaţiului, că-s modernişti ai dracului şi ţin pasul cu tehnica! Cît şi-au făcut blogurile lor, mai treacă-meargă, dar acum, iată, au luat cu asalt platformele cu oarece renume, între care şi „a noastră”, că aşa mă obişnuisem să-i spun. Deocamdată, ca un fel de avangardă, de cavalerie uşoară, au venit cîţiva din cei aparent „mai spălaţi”, cum se spune, dar aştept cu nerăbdare sosirea protagoniştilor – Vanghelie, Hrebenciuc, Năstase, primarul Solomon corespondent special de la pîrnaie, Iliescu, Ponta, Băsescu, Norica, Lenuţa şi toţi ceilalţi. În fond, ar fi chiar democratic ca lucrurile să evolueze în acest sens!

Să fiu limpede – eu nu fac distincţii de esenţă între politrucii noştri, ci eventual graduale, dar şi pe acestea tot mai greu, tot mai dificil, cum nu fac distincţii ideologice şi doctrinare între partidele noas