An modest pentru Casa Albă. Aşteptările stratosferice au fost contrazise de o realitate neimpresionată de Obamania. Va repeta Obama destinul politic al lui Jimmy Carter? În absenţa unui contracandidat redutabil, cel mai prudent este să pariezi că va fi reales.

Totul merge rău pentru el. Reforma asigurărilor de sănătate, una dintre cele mai mari promisiuni ale sale, a eşuat. Nimeni nu o doreşte. Economia merge prost.

A salvat de la faliment pisicile grase de pe Wall Street, lăsându-i însă pe săraci să îşi piardă casele, creând astfel clivaje profunde în rândul propriilor susţinători. Şomajul şi datoria publică rămân ridicate.

Dependenţa financiară de China devine tot mai ameninţătoare. Toate acestea clatină hegemonia militară a ţării.

Ruptura dintre republicani şi democraţi se adânceşte, făcând din ce în ce mai grea colaborarea legislativă.

Perspectiva criticilor

Peisajul internaţional este şi mai sumbru. Obama a transformat insurecţia talibană într-un conflict şi mai mare, implicând acum şi Pakistanul şi ameninţând să destabilizeze precara balanţă internă a acestei puteri nucleare. Până nu demult doar al lui Bush, războiul a devenit azi şi al lui Obama.

Discursul de la Cairo din iunie 2009, prin care propunea o eră de noi iniţiative care să aducă pacea în Orientul Mijlociu a creat aşteptări uriaşe contrazise de realitate. Încercarea de a dialoga cu Iranul a eşuat, iar singurul lucru pe care SUA îl discută cu aliaţii săi ţine de duritatea sancţiunilor ce urmează să fie impuse.

Totul merge rău pentru Obama. Nu va fi reales. La fel ca şi Jimmy Carter, va fi preşedinte doar pentru patru ani, iar apoi îşi va petrece timpul scriind cărţi şi ţinând discursuri.

Perspectiva susţinătorilor

Era chiar imposibil să împlineşti aşteptările stratosferice pe care electoratul şi cei de peste hotare le aveau faţă de noul