Dosar FP Principalul dosar românesc din ediţia nou apărută a revistei pleacă de la întrebarea „Să ne temem de Ucraina?” - nu atât de mafia ucraineană, cât de turnura geopolitică postelectorală de la Kiev. În relaţiile sale cu Ucraina, România trebuie să fie circumspectă, dar să-şi păstreze calmul.

Ce înseamnă, în politica internaţională, a te teme de un stat vecin? De la circumspecţia rezonabilă la panica agresivă, cuvântul teamă are tot felul de nuanţe şi de implicaţii.

Citiţi şi:

Mizele de după alegeri

Nu vorbim de aceeaşi teamă atunci când spunem că Franţa se temea în 1990 de reunificarea Germaniei şi când constatăm că Iranul se teme azi de Israel.

Interesul naţional

Părerea mea e că România trebuie să fie circumspectă, dar să-şi păstreze calmul, în relaţiile sale cu Ucraina. Să-şi păstreze calmul, fiindcă:

1) pe teritoriul Ucrainei trăiesc cu mult mai mulţi români decât trăiesc ucraineni pe teritoriul României, ceea ce înseamnă că Ucraina dispune de o forţă de şantaj considerabil mai mare decât reversul ei; orice înăsprire a tonului faţă de Ucraina se resfrânge direct asupra statutului minorităţii româneşti de acolo, aşa cum am putut lesne constata în anii din urmă;

2) forţa demografică şi politică a Ucrainei sunt superioare nivelului general de dezvoltare al ţării, ceea ce poate genera oricând riposte disproporţionate la acte sau chiar la discursuri percepute, pe drept sau nu, ca agresive.

Dar să nu-şi piardă nici vigilenţa, din aceleaşi motive.

România nu are motive să dramatizeze agresiunile verbale, şi se poate concentra asupra esenţialului - construirea unei relaţii cât mai destinse (şi mai profitable pentru ambele părţi) cu cel mai mare şi mai puţin stabil dintre vecinii săi.

În ultimă instanţă, faptul că Ucraina este în mod obiectiv un tampon masi