Cine nu învata din greselile istoriei risca sa le repete la un moment dat, spune un proverb clasic. Au trecut 20 de ani de la acel martie 90 de la Târgu-Mures, care, fie ca recunoastem sau nu, a divizat comunitatea în doua, între „noi si ei”, sau între „ei si noi”. Am învatat ceva din acele evenimente, an devenit mai întelepti acum, dupa 20 de ani? Doar cei care au trait în aceasta zona pot sa înteleaga mai bine ce s-a întâmplat atunci, dar mai ales dupa martie 90, practic ne-am confruntat zilnic cu suspiciunile dintre oameni, cu parerile sau gândurile tacite despre cei din jur, toate ascunse formal sub un zâmbet fals al tolerantei.

Din pacate s-a facut extrem de putin pentru un dialog, pentru o abordare obiectiva, sincera si corecta asupra acelor evenimente, a cauzelor, dar mai ales a consecintelor. Am asistat doar la acuzatii peste acuzatii, la vorbe grele puse în cârca unuia sau altuia. Nu trebuie omis si aspectul politic care a jucat un rol extrem de important, mai ales la nivelul liderilor, care s-au complacut în acelasi razboi al declaratiilor politice, fara o baza solida pentru o reconciliere viabila între cele doua parti. Dovada ca politica este una incapabila sa medieze prin liderii lor un conflict, sa „cicatrizeze” o rana deschisa acum 20 de ani.

„20/20”, spectacolul Gianinei Carbunariu, pus în scena la teatrul Yorick Studio, precum dezbaterea de la Teatru 74, în cadrul Conferintelor Cetatii, sunt exemple edificatoare în aceasta privinta, menite în principal sa duca la o abordare sincera, a noastra despre noi. În primul rând, a relatiilor dintre “ei si noi”, dintre „noi si ei”, putând astfel avea perspectiva unei convietuiri normale si firesti. Dar din pacate acelasi mediu mocirlos al politicii vine din nou sa sara peste vocea urbei, cu o noua iesire la rampa si anume oficializarea limbii maghiare ca limba oficiala în Tinutul Secuiesc. Sa t