Fie că e vorba de zombie, de vampiri, de epidemii sau de catastrofe îmi plac filmele cu scenarii apocaliptice şi cărţile de acelaşi gen. Am încercat să văd cât mai multe începând de la “Armageddon”, “Knowing”, “The Day after tomorrow” până la “Residence Evil”, “2012″, “Zombieland”, etc şi ultimele văzute: “Daybreakers” şi “The Road”.
Evident am uitat câteva, mai mult sau mai puţin bune dar am rămas cu gândul la ultimele două: “Daybreakers” este bazat pe ideea că peste câţiva ani, omenirea e condusă de către vampiri care devin majoritari (în serialul “True Blood” ei sunt în minoritate) şi oamenii sunt hăituiţi de către vampiri pentru sânge, cât mai mult sânge. Bineînţeles că apar o grămadă de politicieni vampiri care sunt invitaţi la talk-show-uri moderate tot de către vampiri şi până la urmă, în urma unor decizii, oamenii devin oficial “vitele” vampirilor. Nu vreau să povestesc tot filmul pentru că şi acesta merită văzut.
În “The road”, după un război nuclear, un tată şi un fiu pornesc la drum spre un loc unde să se poată stabili, e destul de dificil însă pentru că cei rămaşi în viaţă sunt înfometaţi şi majoritatea devin canibali şi evident preferă copiii. E o poveste frumoasă deşi tristă. Merită văzut.
O chestie interesantă spune Pierre Lagrange, sociolog şi autor, care, descrie fenomenul apariţiei filmelor apocaliptice ca pe o răbufnire a fricii ecologice. “Se poate observa că astfel de filme apar în anumite perioade. Trăim o epocă singulară, în care noţiunea de sfîrşitul lumii a căpătat un alt sens.
Înaintea apariţiei cinematografiei, noţiunea de sfârşitul lumii era teologică. În decursul anilor 1950-1960, această frică a devenit tehnologică, odată cu apariţia ameninţării atomice. În zilele noastre, ea se situează cu certitudine pe terenul ecologiei, mai ales odată cu dereglarea climatică a planetei, cauzată de acţiunile noas