15 aprilie 1729 ramane o data memorabila in istoria muzicii pentru ca la Thomas-Kirche, din Leipzig, a fost interpretat pentru prima data monumentalul oratoriu Matthäus-Passion, de Johann Sebastian Bach.
Patimile dupa Matei face parte din ciclul conceput de Bach pentru a pune pe muzica parti semnificative din evangheliile lui Ioan, Luca, Marcu si Matei. Nu s-au pastrat decat Patimile dupa Ioan si Patimile dupa Matei.
Patimile dupa Matei, capodopera a genialului compozitor, infatiseaza in 68 de numere drama pamanteana a lui Isus. Versurile, desi elaborate de un diriginte de posta, un literat mediocru pe nume Christian Friedrich Henrich, au intrunit pretentiile lui Bach. Cu atat mai mult cu cat textul, in sinteza elaborata, se substituie muzicii, se dizolva in ea, procedeu folosit cu maiestrie de Bach in toate lucrarile vocal-simfonice.
La prima auditie, in biserica “Sf. Thomas”, cea mai mare parte din auditori au ramas perplecsi cand au ascultat un oratoriu cu caracter mai mult laic decat religios, si mai presus, o muzica cu un caracter atat de dramatic. Dar cum era sa infatisezi judecata nedreapta, chinul si amarul cortegiului spre osanda si moartea pentru salvarea oamenilor, fara sa folosesti toata expresivitatea si forta dramatica a muzicii si cuvantului, fara toate formulele sonore vocale si instrumentale cunoscute, ba chiar inventand noi si noi procedee. Bach a avut nevoie de spatializarea multiplelor surse sonore si a scris oratoriul pentru doua orchestre, doua coruri, ceea ce da impresia puternica a ceea ce numim azi stereofonie.
Caracterul umanist si laic al lucrarii, cu toata invesmantarea religioasa, nu a reusit sa infranga scolastica dogmelor bisericesti, nu a detronat schemele ritualurilor de cult, astfel ca, desi nu a fost interzisa de cler, lucrarea nu a mai fost executata. Meritul descoperirii il are Felix Mendelsshon Bartholdy c
