Intrebarea care poate pune in mare dificultate corectitudinea oricarui referendum din orice tara, de pe orice meridian, este insa daca cetatenii care au mers la scrutin s-au pronuntat in cunostinta de cauza si nu au fost influentati in decizia lor rationala de presiuni de natura politica subiectiva. Nu intamplator, in chestiuni constitutionale, Comisia de la Venetia recomanda informare publica intensiva vreme de cel putin cateva luni, recomanda ca tema referendumului sa se limiteze la o singura intrebare astfel incat cetateanul sa se poata concentra serios asupra ei si, deloc in ultimul rand, recomanda ca referendumul sa nu se suprapuna alegerilor politice.
Din nefericire, referendumul de la 22 noiembrie nu s-a bazat nici pe informarea temeinica a publicului si nici nu a fost ferit de atacul frontal al subiectivismului politic. Ministrul de Interne al momentului, Vasile Blaga a declarat textual ca Guvernul nu va cheltui nici un ban pentru campania de informare a referendumului. Faptul a fost un non-sens, capitolul "scumpi la tarate si ieftini la faina", avand in vedere importanta extraordinara a intrebarilor si a confirmat in acelasi timp calitatea de munitie politica a referendumului pentru tabara Basescu. "Nu va faceti griji, nu cheltuim bani publici in vreme de criza pentru campania lui Traian Basescu", a fost esenta mesajului lui Vasile Blaga.
Dar toxicitatea lipsei de informare care a afectat grav raspunsul natiunii la referendum nu este imputabila doar lui Traian Basescu si celor care l-au sustinut. Nici PSD, nici PNL nu au avut o pozitie verticala, ci s-au dovedit de o lasitate penibila, jignitoare si ineficienta pe deasupra. Pornind de la asertiunea idioata ca daca "turma" cere circ, atunci asta trebuie sa-i dai, partidele aflate acum in opozitie s-au ferit sa atace ideea crescuta ca o tumora in mintile oamenilor cum ca Parlamentul este
