Stimulând din culise proteste sindicale violente - căci PSD a fost dintotdeauna aliat şi patron al sindicatelor, după cum presa a demonstrat de atâtea ori -, social-democraţii dau dovadă de un cinism remarcabil, demn de rădăcinile lor comuniste, pentru că speculează dificultăţile generate de criză şi situaţia explozivă din Grecia. Când în SUA şomajul a depăşit 10% şi în Spania trece de 20%, noi ne dăm de ceasul morţii că am atins 8,3%! Nu numai atât, dar PSD mai pretinde şi sporirea cheltuielilor bugetare, deşi ştie bine că ţara trăieşte deja pe datorie. Doar-doar vom ajunge şi noi să ne prăbuşim ca grecii. Desigur, guvernul acţionează prea lent şi prea puţin convingător pentru a stimula relansarea economiei, dar nici social-democraţii, nici prietenii lor liberali nu au propus măcar o singură măsură credibilă şi fundamentată de relansare economică şi de reformă administrativă.
Speranţa lor secretă este de altfel ca economia să se prăbuşească, iar protestele să destabilizeze guvernul. Cu alte cuvinte, să se creeze o situaţie revoluţionară, care să-i permită domnului Ponta să preia puterea. Nu degeaba îi invocă el pe Fidel Castro şi pe Ernesto Che Guevara, deşi nimic din personalitatea sa şi din evoluţia sa politică nu-l îndreptăţeşte să se compare cu Che, iar simpatia faţă Fidel ar trebui să ne dea fiori: la 25 februarie, Orlando Zapata Tamayo, militant pentru drepturile omului din Cuba, a murit în închisoare după o grevă a foamei care a durat 82 de zile. Nu era un intelectual cu ifose, ci un reprezentant al clasei muncitoare, instalator şi zugrav de meserie, care a simţit nevoia să protesteze cu preţul vieţii faţă de abuzurile guvernului de la Havana. Imediat după ce Raul Castro fratele veneratului Fidel a deplâns ca lamentabilă moartea lui Zapata, guvernul cubanez a arestat încă treizeci de militanţi pentru drepturile omului. Observăm deci că a
