n) Înmulţirea sindrofiilor de tot felul - mondene, artistice, ştiinţifice, cele mai multe întâmplate în timpul orelor de muncă şi la locul de muncă - obligă la concluzia că distracţia ţine de ritualul muncii, că banchetele trebuie să fie cu atât mai fastuoase, cu cât locul unde se desfăşoară munca e mai bine statuat social.

În timpul unei astfel de serbări profesionale, organizată în mijlocul zilei de o firmă cu ocazia inaugurării unui sediu nou, mi-am imaginat cum poate fi oficializat - printr-un vernisaj cu varii luări de cuvânt, tăiere de panglică, aplauze, muzică şi obligatoriul banchet de zi întâi - noul pavilion pentru cardiaci al unui spital. Cum ar aplauda bolnavii cuvântările şi cum li s-ar aduce, după tăierea panglicii, şampania şi sandvişurile la pat, în vreme ce în holul mare invitaţii ar ciocni paharele urându-şi de sănătate. E grotesc sau e doar vorba despre o abordare pozitivă a prezentului?

n) Câinii vagabonzi din parcuri latră şi chiar îi atacă pe homleşi şi pe alcoolici. De asemenea, se reped la o anume categorie de etnici zdrenţăroşi şi nespălaţi. Am auzit păreri de genul: maidanezii reacţionează la miros, îi irită damful de cârciumă şi jegul. O explicaţie care priveşte relaţia om-câine ar fi şi aceea că, toleraţi fiind în parcuri, câinii îşi apără drepturile acestea şi nu acceptă concurenţa homleşilor.

n) Oamenii politici ne obligă la aniversări meschine: au trecut două luni de la dănţuirea lui Geoană ca preşedinte ales prin exit-pol-uri; trei luni de când Iohannes era să fie premier; un an de când cutare şi-a trădat partidul, mutându-se în altul. Sau poate a mai rămas un an până când îl va trăda şi pe acesta. Oamenii politici ne impun un model nou de aniversări cu anticipaţie. De exemplu, mai sunt 30 de zile până când Geoană va rosti o nouă profeţie falsă.

n) În Canada şi în Statele Unite am simţit pentru prima oară, î