Aproape toata populatia si-a pierdut increderea in clasa politica. In campaniile electorale se promite marea cu sarea, dupa care se gasesc motive pentru nerealizari. Majoritatea politicienilor sunt profesionisti in drepturi si amatori in obligatii la fel ca fotbalistii romani de dinainte de Revolutie. Si pentru ca tot am pomenit de viata de acum douazeci de ani, sa ne reamintim, spre exemplu, de nivelul de trai al unui profesor din invatamantul preuniversitar cu definitivat si cinci ani vechime. Salariul de trei mii de lei lunar era cheltuit, printre altele, pe chiria apartamentului de 100-110 lei, intretinere in valoare medie de 80-90 de lei, paine-trei lei, pulpa de porc-25 lei, transport in comun 1 leu/calatorie, s.a. Preturile de astazi le stiti, iar salariul lunar al unui dascal e de 1.200 de lei. Vi se mai pare pesimista profetia lui Silviu Brucan care spunea ca doar dupa douazeci de ani de la omorarea sotilor Ceausescu vom ajunge sa traim la fel ca inainte de Revolutie? E clar ca Brucan a fost optimist!
Oricat incearca puterea si o parte a mass-media sa ne abata atentia de la traiul zilnic, in ciuda faptului ca marile sindicate au disparut odata cu distrugerea industriei romanesti, primavara aceasta debuteaza cu politica facuta in strada. Primii protesteaza profesorii, urmeaza medicii, pensionarii si salariatii din mediul privat- sclavi la locul de munca, asa cum bine titra o importanta televiziune de stiri zilele trecute. E anormalitate in tara lui Boc, om mic la stat, pitic la sfat. O fi bolnav incurabil Traian Basescu, protectorul premierului actual, asa cum se aude din tot mai multe surse, n-o fi, nu e treaba noastra, dar nu cred ca am ajuns zilele sa ne dorim moartea sefului statului pentru a scapa de o guvernare impotenta si incompetenta. Saptamana Patimilor se apropie calendaristic, dar noi o traim continuu de prea mult timp. Poate dupa Sf
