– mai ales cînd vine criza –

Îţi trebuie numele şi talentul lui Niall Ferguson să faci dintr-o carte de istorie financiară un succes de public. Iar The Ascent of Money – A Financial History of the World (Penguin Books, 2009) a reuşit asta. Numele îl are din cărţile precedente, în special o istorie a Imperiului Britanic intitulată chiar aşa – Empire –, o carte pe care o tot împrumut celor care îmi debitează clişee despre europenii răi care au distrus lumea bună de dinainte să o cucerească ei. Că Ferguson scrie contra clişeelor intelectuale la modă şi e totuşi popular şi respectat spune multe despre el. De altfel, e prezent în topul Foreign Policy al celor 100 de gînditori globali, despre care am scris chiar săptămîna trecută. Iar acum e pe val chiar datorită acestei cărţi despre bani, pe care a început-o înainte de criza financiară şi a terminat-o în timpul ei. Omul are fler.

Să recunoaştem că istoriile financiare sînt plicticoase. Cine ar citi cu plăcere chestii cu cifre? Poveştile cu tancuri, cavalerie, mitraliere sînt mult mai interesante. Ferguson reuşeşte să facă palpitantă istoria banilor, punînd-o în poveşti. Nu este o istorie cronologică, ci structurată pe temele mari: acoperirea banilor în metale preţioase, apariţia asigurărilor, apariţia acţiunilor şi a bursei, primele baloane investiţionale, bondurile de stat. Tot plicticos sună? Bine, trec la poveşti. Metalele preţioase. Povestea: descoperirea unor uriaşe mine de argint în America de Sud de către spanioli a distrus Imperiul Spaniol. Sună contraintuitiv, dar povestea este simplă: spaniolii (ca mai toată lumea atunci) au crezut că banii înseamnă argint. Cît argint ai, atîtea monede poţi bate şi cu cît ai mai multe monede de argint cu atît eşti mai bogat. Fals. Banii înseamnă încredere, nu argint. Cu cît aduceau mai mult argint în Europa cu atît acesta se devaloriza, inflaţia bani