Săptămâna aceasta îi vom vedea la treabă atât pe şeful statului, cât şi pe cel al Guvernului. Este a doua apariţie notabilă a lui Traian Băsescu în acest an, după ce, la începutul lunii februarie, a anunţat că americanii vor să monteze în România o parte a scutului antirachetă.

Acum preşedintele încearcă să parcurgă etapele în urma cărora rezultatul referendumului de anul trecut privind restructurarea Parlamentului va fi pus în practică prin schimbarea Constituţiei, adică prin modificarea legii care defineşte instituţia legislativă a ţării. Consultările programate pentru ieri la sediul Administraţiei Prezidenţiale cu reprezentanţii partidelor parlamentare ar fi fost primul pas înainte de schiţarea unui proiect pentru modificarea legii fundamentale.

Intenţia micşorării stufosului efectiv parlamentar este de bun augur, dar punerea în practică va arăta dacă rezultatul va fi la fel. Un Parlament cu mai puţini membri nu înseamnă neapărat economie la buget. Este suficient ca aleşii rămaşi să obţină de două ori mai mulţi bani (nu neapărat pe indemnizaţii, ci pe protocol sau pe dotări, de exemplu) şi cu asta s-a dus naibii buna intenţie. Se vor isca discuţii pe seama fondurilor de protocol, se vor ridica voci pentru punerea semnului egal între aleşii neamului şi euroaleşii neamului - retribuiţi cu 1.000 de euro lunar, respectiv cu 7.000 (fără a pune la socoteală alte cheltuieli) - dar vor apărea şi propuneri pentru schimbarea altor prevederi din Constituţie, după cum PSD şi-a anunţat deja intenţia. O asemenea lege necesită votul a două treimi din efectivul Parlamentului, o majoritate de care PDL şi aliaţii săi (UDMR şi viitorul partid al independenţilor) nu dispun, ceea ce înseamnă că va fi nevoie de negocieri asidue şi prelungite. Şi de foarte multă răbdare.

Emil Boc, de exemplu, încearcă să arate că nu-şi pierde atât de uşor răbdarea precu