Legea privind fumatul în locurile publice a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2009, în condiţiile în care fostul ministru al Sănătăţii Eugen Nicolăescu, iniţiatorul legii, estimase în urmă cu doi ani că în România erau peste cinci milioane de fumători. Între timp, preţul ţigărilor a depăşit pragul psihologic – zic unii, de 10 lei, însă n-am auzit pe nimeni să se fi lăsat de fumat din această cauză. Nici mesajele încadrate în chenare negre sau fotografiile terifiante de pe pachetele de ţigări nu par să aibă vreun efect, deşi unii bărbaţi (în general cei foarte tineri) se feresc de cele care le amintesc că fumatul poate să ducă la impotenţă. Totuşi, aplicarea legii antifumat despre care se spune că ar fi lăsat loc la numeroase interpretări a schimbat într-o anumită măsură viaţa şi obiceiurile fumătorilor. Mulţi regretă vremurile în care încă se mai putea fuma în tren, alţii fumează mai puţin la serviciu, fiindcă li se pare „neproductiv“ să coboare mai multe etaje pentru a-şi aprinde o ţigară în faţa clădirii unde lucrează, însă „recuperează“ prin cafenele şi baruri unde se poate fuma la discreţie. Faţă de alte ţări europene, în România fumatul este încă tolerat, uneori chiar şi de nefumători care într-un restaurant, de pildă, preferă compania prietenilor fumători din grup, decît să se izoleze la mesele destinate lor, unde ar putea să respire un aer neviciat.

Local pentru fumători

În momentul în care o lege similară s-a aplicat în Germania, o fotografie a făcut înconjurul lumii, pe Internet. Pentru a nu-şi pierde clienţii, patronul unui pub a găsit o soluţie care să nu încalce legea – a spart un perete şi a făcut nişte găuri prin care un fumător să-şi scoată capul, dar şi mîna cu ţigara aprinsă, în exterior. O astfel de imagine nu o să vedem niciodată în România, deşi probabil că românii ar fi fost mult mai inventivi decît nemţii, căci prop