Fara sa ma fi vazut cu NC Munteanu mai mult de cinci ori in viata. Fara sa ma fi vazut cu el la vreo bere prelungita. Pur si simplu imi plac vorbele lui, felul lui de a fi. Cind i-a fost rau in Romania, mi-a fost si mie, prin telepatie. Ne vorbeste acum. Eu l-am stirnit. Fara scop, fara manii mici. Si ma bucur ca mi-a spus citeva vorbe in lunga sa biciclare prin Munchen. As fi vrut sa fie la Bucuresti si sa biciclam impreuna. Cu ideile. Fiecare in partea noastra de oras.

unde s-a dus ncmunteanu cind s-a dus din tzara?

Când am plecat problema nu era unde ma duc, ci să mă duc. Pe atunci comunismul părea etern şi nu mă împăcam cu eternitatea lui. Mă săturasem de binefacerile, de minciunile şi de mizeriile comunismului, de planuri cincinale, de întreceri în muncă, de fruntaşi în producţie, de şedinţe, de vizite de lucru, de omagii, de cultul personalităţii şamd. Intr-un târziu am ajuns la Europa liberă şi am vorbit de binefacerile, de minciunile şi de mizeriile comunismului, de planuri cincinale, de întreceri în muncă, de fruntaşi în producţie, de şedinţe, de vizite de lucru, de omagii, de cultul personalităţii şamd. Să mai zica cineva ca nu-ţi poţi lua patria cu tine. Era ca şi cum n-aş fi plecat, dar eram ceva mai liber să spun răspicat şi cu voce tare ceea ce gândeam şi eu şi ascultătorii noştri.

cum e munchenul de pe bicicleta?

E un oraş agreabil, cu oameni la locul lor. Chirurgii sunt în spitale, iar pe edilii, aleşi sau numiţi, nu-i vezi, nu-i auzi, dar sunt peste tot unde este nevoie de ei, spre binele locuitorilor săi, indiferent că sunt pietoni, biciclişti sau automobilişti. Cam la acelaşi număr de locuitori, Münchenul are o singura primărie, Bucureştiul are şapte. Avantaj München, funcţionari mai puţini şi de şapte ori mai puţine şpăgi şi licitaţi trucute. E o diferenţă. Nu e singura. München e un oraş fără maidanezi.

ce-nseamna vi