Executii bugetare totalmente asimetrice in zona cheltuielilor (care faceau ca in ultimele luni din an Statul sa trebuiasca sa se imprumute galopant), venituri asimetrice, metode neaose romanesti (Finantele se imprumutau din disponibilitatile din Trezorerie in loc sa emita titluri de stat) si o lipsa de viziune pe termen lung. Cam asa s-ar putea descrie strategia fiscala a Romaniei in perioada 2002- 2010.
Finantarea deficitului bugetar prin imprumuturi din disponibilitatile temporare ale contului curent general al Trezoreriei este o tehnica pur „romaneasca”, aceasta finantare (a deficitului) facandu-se in mai toata UE prin emisiuni de titluri de stat.
structura pe valute
Foto: HotNews.ro
Desi pe termen scurt, acest procedeu are avantajul costurilor mici, pe termen lung are importante dezavantaje- cresterea riscului de refinantare si de lichiditate, cu impact negativ asupra managementului datoriei publice guvernamentale, mai ales cand volatilitatea e ridicata. Trezoreriile moderne isi finanteaza, asa cum spuneam, deficitele bugetare integral prin imprumuturi de stat, iar surplusul de lichiditate il plaseaza in instrumente de cash management.
„Acumularea deficitelor bugetare finantate temporar (nefinantate definitive) constituie inca un element pentru care se impune ca finantarea temporara sa fie refinantata prin titluri de stat gradual, pe o perioada indelungata de timp, pentru a reduce impactul pe piata interna si a nu afecta major costul acestor finantari”, se arata intr-un document publicat pe site-ul MFP.
2002
Emisiunea de Euroobligatiuni (700 milioane euro), prima cu o scadenta de 10 ani, a fost mult suprasubscrisa, in conditiile in care cuponul s-a redus la 8,5% fata de 10,6%, aferent emisiunii din 2001, care avea o maturitate mai mica de 7 ani. Media anualizata a randamentelor tuturor titlurilor de stat
