Episoadele de incitare interetnică petrecute, la 15 martie 1990, în câteva oraşe importante din Transilvania au fost doar semnalul declanşator al evenimentelor dramatice din zilele următoare. Evenimente care vor prăbuşi un val de ură, violenţă şi moarte asupra oraşului Târgu-Mureş. Informaţii alarmante privitoare la o anumită stare de încordare interetnică existentă în Transilvania au apărut încă din primele săptămâni ale anului 1990, când atât organele locale, cât şi reprezentanţii structurilor militare prezente în zonă au atras atenţia asupra evenimentelor, uneori banale, alteori de-a dreptul provocatoare care se petreceau în zonă. Din păcate, noua putere instalată la Bucureşti nu a avut nici energia şi nici capacitatea de a vedea dincolo de aparenţe.
De fapt, în martie 1990, lumea politică din Capitală s-a ocupat doar cu jocurile politice de culise. Fleacuri, datorită cărora a ignorat orbeşte faptul că Ardealul era pe cale să devină un butoi de pulbere care putea să explodeze devastator la cea mai mică scânteie. Atunci a lipsit foarte puţin ca acea scânteie să se numească Târgu-Mureş.
"HORTHI, HORTHY"
În ziua de 15 martie 1990, circa 10.000 de "turişti" maghiari au intrat în România cu intenţia declarată oficial de a participa la aniversarea a 120 de ani de la declanşarea Revoluţiei de la 1848. O aniversare care ar fi trebuit să fie paşnică, moment de reculegere şi depunere de coroane la monumentele ridicate în cinstea înaintaşilor. Dar nu a fost aşa.
Atunci, câteva echipe de cameramani ai Armatei au filmat numeroase episoade care demonstrau că acele manifestări au luat o întorsătură explicit antiromânească. Imagini care prezentau grupuri de maghiari care scandau "Horty, Horty", "Moarte românilor", dar şi "Ardealul la Ungaria!". Tot atunci s-ar fi produs profanarea statuilor lui Avram Iancu şi Nicolae Bălcescu, precum
