Un fapt interesant - extrem de negativ, dar interesant - se petrece atât în ţări dezvoltate industrial, cât şi în ţări zise emergente în contextul eventualelor reveniri din criză. În ţările dezvoltate industrial, în care s-au cheltuit bani mulţi pentru contracararea recesiunii, există semne mai serioase de revenire economică - în unele ieşindu-se, tehnic vorbind, din recesiune -, dar, surprinzător, nu are loc o absorbţie a şomajului, acesta continuând la parametrii din timpul crizei sau chiar crescând.

Deşi intrigă, mai multe explicaţii plauzibile sunt date fenomenului, de la dobândirea din timpul crizei a unui nivel mai înalt de productivitate care este exersat în continuare şi până la deplasarea structurală tot din timpul crizei a activităţilor generatoare de PIB înspre sectoare care ocupă mai puţină forţă de muncă. Dar nimenui nu poate încă spune cu precizie care sunt resorturile fenomenului.

Fenomenul tinde să se aşeze ameninţător şi în România, deşi deocamdată este mascat de faptul că se află într-o altă fază, să-i zicem incipientă. În România nu se poate vorbi de o revenire în economie, cu toate că marile prăbuşiri au avut loc şi principalele sectoare prioritar vulnerabile au fost deja lovite. 2010 va fi anul în care rămân să fie sever afectate verigile dinspre final ale lanţului, respectiv consumul populaţiei, desigur cu feed-back-ul corespondent, care însă nu poate fi prea puternic întrucât structurile din amonte şi-au luat din timp măsurile pentru ceea ce va urma.

Din cauza camuflajului, totul poate fi încă pus pe seama crizei! Dar, în ciuda acestui camuflaj, fenomenul are loc: şomajul continuă să crească şi anume cu mult mai serios decât este prevăzut să mai scadă economia. Astfel încât este mai mult decât probabil că şomajul va ajunge în curând la peste un milion persoane, cu toate că din a doua jumătate a anului este pos