Ma încearca si lacrimile si durerea: am mai pierdut un prieten drag si o spun cu un mare regret în suflet si cu lacrimi în ochi. Judetul Mures l-a pierdut în data de 12 martie pe unul dintre cei mai buni cojocari si croitori ai judetului Mures. Ioan Ilovan s-a stins din viata la 70 de ani când familia si prietenii aveau atât de multa nevoie de el… a fost înainte de toate un familist convins, un crestin cum vezi unul într-o mie si un prieten adevarat.

M-am atasat de el pentru ca era un profesionist, un bun coleg, era un baiat stilat si educat care muncea pe brânci pâna la orele 3-4 ale dimineti sa îsi poata onora comenzile, croia manual si 15 haine pe zi si ma întrebam când mai doarme si când se mai odihneste omul acesta. Cojoacele lui Ilovan au tinut cald multor oameni multe ierni la rând… I-am admirat întotdeauna mestesugul si migala. L-am apreciat pentru ca si-a crescut cei trei copii într-o lume moral-civica, prin punerea în legatura cu valorile absolute, daca el nu a avut posibilitaea sa faca studii superioare i-a trimis la scoli înalte pe copii pentru a fi respectati în societate si pentru a le deschide noi orizonturi si oportunitati care sa îi ajute sa îsi depaseasca conditia umana. Le-a insuflat de mici simtul propriei valori si valoarea banului muncit si le-a urmarit la toti etapele de dezvoltare ale vietii, dar în final era mândru de copii si nepoti.

Cojocaritul a fost întotdeauna un mestesug banos, iar breasla cojocarilor era una dintre cele mai respectate si mai influente si în perioada interbelica si în perioada comunista. Ionut avea mai multe comenzi decât puteau onora, dar bani nu l-au schimbat niciodata. Toata viata si-a ajutat semenii, era un om special care nu subestima oamenii. Refuz sa cred ca nu mai exista…

Ionut era un suflet extraordinar. Relatia noastra este deosebita si ma leaga de el multi ani de prietenie. De-a