Romanul „Fantoma iese din scenă“ se constituie într-o pledoarie pentru ficţiune. Odiseea lui Nathan Zuckerman, alter ego-ul lui Philip Roth şi protagonistul romanelor „M-am măritat cu un comunist“, „Pata umană“ şi „Pastorala americană“, se apropie de final.

Septuagenarul Nathan Zuckerman, incontinent urinar şi impotent, o întâlneşte pe Jamie, tânără şi căsătorită: „Tot ceea ce făcea sau spunea Jamie declanşa în mine, fără excepţie, câte o reacţie disproporţionată. Eram încontinuu agitat. N-aveam pic de răgaz. Era ca şi cum mi-ar fi căzut privirea pe o tânără pentru prima oară în viaţă. Sau pentru ultima. Oricum ar fi fost, eram copleşit cu totul. Am plecat fără a îndrăzni să o ating.

Fără a îndrăzni

să-i ating faţa, deşi fusese foarte aproape de mine în tot acel răstimp. Fără a îndrăzni să-i ating părul lung, deşi îmi era la îndemână. Fără a îndrăzni să-i cuprind mijlocul cu braţul. Fără a îndrăzni să-i spun că ne mai întâlniserăm o dată. Fără a îndrăzni să-i rostesc cuvintele pe care un bărbat mutilat ca mine le-ar putea spune unei femei atrăgătoare cu patruzeci de ani mai tânără ca el, fără să se simtă copleşit de ruşinea de a fi învins de ispita unei desfătări pe care nu şi-o mai permite şi a unei plăceri ce a murit.

Eram implicat până peste cap, deşi între noi nu se întâmplase nimic în afară de mica noastră discuţie acidă legată de Kliman, Lonoff şi de acuzaţiile de incest. Învăţam acum, la 71 de ani, cum e să-ţi ieşi din minţi. Îmi dovedeam că nu terminasem să mă descopăr. Îmi dovedeam că drama asociată de obicei cu tinerii aflaţi la începutul vieţii de adult poate să-i ia prin surprindere şi să-i asedieze chiar şi pe bătrâni (inclusiv pe bătrânii ce par imuni la toate dramele) şi chiar şi atunci când condiţiile îi pregătesc pentru părăsirea scenei. Poate că descoperirile cele mai ameţitoare sunt rezervate pentru final."

Iubirea, moa