A început să scrie când se afla pe şantier, la "munca de jos". Încerca să afle cine este şi de ce este acolo. Şi aşa, încet, a învăţat singur cum se scrie un roman. De atunci nu face altceva decât să scrie romane, nuvele, eseuri, scenarii şi să fotografieze. Scriitorul Bujor Nedelcovici împlineşte astăzi 74 de ani. La mulţi ani!
"În urmă cu câteva luni am terminat un volum intitulat «Cine sunteţi, Bujor Nedelcovici?». Era un lung interviu care reprezenta un fel de amintiri sau memorii. După ce am publicat cele şapte volume din «Opere complete», apărute la Editura Alffa şi după ce terminasem volumul de interviu, am crezut că într-adevăr epuizasem toate formele şi stilurile literare în care m-am exprimat: roman, eseu, senariu de film, piese de teatru, fotografii etc.
Când aşterni pe hârtie ultima pagină dintr-o carte, simţi de parcă ai fi ieşit dintr-o maladie dureroasă, dar şi fericită. Eram încredinţat că tot ceea ce a început acum 40 de ani când am publicat primul roman (Ultimii), acum se sfârşise, cum poate era firesc. Ce are un început are şi un final.
"CARNETUL DIN TOLEDO"
Nu de mult, citind o carte, am simţit o străfulgerare, o înfiorare şi am auzit o voce: «De ce nu strângi toate notele răzleţite, însemnările pe diverse foi, hârtii şi chiar pe şerveţele de masă... cuvinte, fraze, date istorice, evenimente...?». Am sărit repede din fotoliu şi am căutat peste tot în bibliotecă. Le-am găsit legate cu sfoară, prinse cu elastice sau cu cârlige de rufe.
Am descoperit şi două caiete. Nu-mi venea să cred că aceasta era realitatea, că am un minereu preţios pe care l-am ignorat. Nu scriu un roman cu scheme, fişe, note... Dacă am personajul principal şi îl aud vorbind în mine zi de zi şi noaptea, până la urmă îmi cere să-l aştern pe hârtie într-un roman.
Dar toată această mică şi preţioasă arhivă, dăruită print
