Potrivit procurorilor, senatorul PSD este o interfaţă între afaceriştii cu dosare penale, magistraţii plătiţi să le muşamalizeze şi confraţii politicieni care oferă, pentru bani, fie protecţie, fie funcţii în stat. Este un dosar în care roiesc doar rechinii, una dintre cele mai complexe cauze şi care va fi un test pentru justiţie şi clasa politică. Ambele vor avea ocazia să dea un semnal că sunt dispuse, după 20 de ani de reforme eşuate, să funcţioneze după regulile unui stat de drept, şi nu ale unuia mafiot. Sau, din contră.

Politicienii, în frunte cu PSD, vor trebui să răspundă în primul rând la întrebarea cum este posibil ca un personaj al cărui loc pare a fi mai degrabă la avizierul Poliţiei decât în Senat să ajungă membru de partid, să i se dea demnităţi în stat şi locuri pe liste. În funcţie de concluzia trasă, partidele (PSD nu este singurul în interiorul căruia foşgăie specimene de tipul Voicu) ar trebui fie să se revizuiască profund şi să pună criterii clare de accedere în lumea politicii şi a demnitarilor, fie să continue pe linia partidului adăpost şi rampă de lansare pentru afaceri oneroase, infractori şi clientelă. Un prim răspuns posibil este excluderea din partid a unora, ca Voicu sau Solomon.

Ca să dau doar ultimele două exemple. Un altul, avizarea arestării senatorului şi, mai departe, modificarea legii care conferă protecţie parlamentarilor ce intră în conflict cu legea. Mesajele de până acum nu sunt tocmai încurajatoare: PSD nu dă vreun semn că s-ar delimita de Cătălin Voicu, deşi împotriva acestuia s-a demarat urmărirea penală, şi încearcă să tergiverseze avizarea arestării. Mircea Geoană, asupra căruia planează suspiciuni de implicare în dosar, dacă este să citim cu atenţie comunicatul procurorilor, s-a antepronunţat asupra „grabei de a-l aresta“ (ca şi cum nu judecătorii, ci senatorii ar dispune această măsură) şi a încuiat „la se