Caviarul este cunoscut în întreaga lume ca fiind mâncarea preferată a celor bogaţi şi celebri. Ce este, de fapt, acest caviar şi de unde până unde şi-a căpătat un asemenea renume? Vă prezentăm o scurtă istorie a gustării elitelor.

Preparatul pe care îl numim generic cu termenul „caviar“ reprezintă, de fapt, icrele nefertilizate ale peştilor din specia Acipenseridae, mai precis ale sturionilor. Mulţi cred, în mod greşit, că termenul sturion se referă la o singură specie de peşti, însă, de fapt, se referă la 26 de specii ale aceleiaşi familii, printre care beluga şi sevruga. Sturionii sunt peşti răpitori marini de talie mare, cu scheletul cartilaginos-osos, cu corpul fără solzi, care pot ajunge şi până la aproape şase metri lungime şi la greutăţi impresionante, chiar şi de peste 150 de kilograme. Aceşti peşti trăiesc pe fundul apelor şi produc, în general, o cantitate de icre echivalentă cu o cincime din propria lor greutate. Sturionii pot trăi între 50 şi 150 de ani, în funcţie de specie, iar unii dintre ei sunt pescuiţi nu numai pentru icre, ci şi pentru carne.

Istoria „zbuciumată“ a caviarului

Dovezile existente sugerează faptul că oamenii consumau caviar încă din Egiptul antic. Au fost descoperite imagini reprezentând pescari care scoteau icrele peştilor şi, mai mult, în documentele vremii s-a notat că şi vechii greci serveau caviar în timpul sărbătorilor şi petrecerilor pe care le organizau. Metoda punerii la murat a icrelor de peşte era o practică obişnuită pe vreme de război, scopul fiind acela de a conserva aceste alimente cât mai mult timp posibil. În perioada regimurilor monarhice din Anglia şi Franţa, pescarii erau obligaţi să plătească dări pentru prada lor, iar în semn de omagiu pentru regii lor, aceiaşi pescari erau nevoiţi să ofere o parte dintre icrele de sturion pe care le recoltau.

La sfârşitul secolului al XVIII