Am simtit visceral crima cu care incepe filmul. Nu citisem nimic despre “Remember me” si ma asteptam la o prostioara romantica tocmai buna pentru un final de saptamana. Asa ca in planurile mele pasnice nu intrau vagabonzi, arme si mame ucise in fata fetitelor. Le-am inghitit cu noduri sperand ca va urma un desert. Si a venit.
Doi tineri ciudatei cu un “bagaj” cat casa se intalnesc din motive nu prea ortodoxe si se indragostesc. Foarte previzibil pana aici. Din fericire intuitia nu mi-a mers mai departe de o cearta cu happy-ending si am stat mai departe in fotoliu. Am gasit in schimb multa tristete – a fiului neglijat de parintele mult prea ocupat, a micului geniu neinteles de copii prea prosti, a tatalui care si-a pierdut primul nascut si a fetitei care a crescut fara mama. A fost si ceva bucurie: a dragostei impartasite,a fericirii regasite si a reintoarcerii in familie. Ceva umor al replicilor bine scrise si mult romantism. Iar finanul pe cat de nefericit, pe atat de inspirat.
In concluzie, un film de vazut daca vrei sa te pui constiincios pe ganduri. Si acum ma intreb daca sa fac vreo 15 copii, just in case,daca mi-as dori un geniu in familie sau sa fiu presedinte de corporatie. Si ma mai gandesc serios sa imi incep cina cu desertul, pentru ca fiecare placere chiar conteaza.
Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
Am simtit visceral crima cu care incepe filmul. Nu citisem nimic despre “Remember me” si ma asteptam la o prostioara romantica tocmai buna pentru un final de saptamana. Asa ca in planurile mele pasnice nu intrau vagabonzi, arme si mame ucise in fata fetitelor. Le-am inghitit cu noduri sperand ca va urma un desert. Si a venit.
Doi tineri ciudatei cu un “bagaj” cat casa se intalnesc din motive nu prea ortodoxe si se indragostesc. Foarte previzibil pana aici. Din fericire intuitia nu mi-a mers mai departe de o cearta cu happy-e
